Înmulţirea rău-platnicilor şi insistenţele colectorilor de creanţe pentru a recupera debitele restante duce la situaţii hilare în încercarea de a reglementa interacţiunea dintre aceştia. Băncile, operatorii de telecomunicaţii şi furnizorii de utilităţi fac tot posibilul să-şi recupereze sumele restante de la rău-platnici cu ajutorul departamentelor interne sau apelând la serviciile firmelor specializate în acest domeniu. Acestea fac tot ce pot pentru a-şi atinge
Înmulţirea rău-platnicilor şi insistenţele colectorilor de creanţe pentru a recupera debitele restante duce la situaţii hilare în încercarea de a reglementa interacţiunea dintre aceştia.
Băncile, operatorii de telecomunicaţii şi furnizorii de utilităţi fac tot posibilul să-şi recupereze sumele restante de la rău-platnici cu ajutorul departamentelor interne sau apelând la serviciile firmelor specializate în acest domeniu. Acestea fac tot ce pot pentru a-şi atinge scopul: apeluri, SMS-uri, scrisori, vizite la domiciliu, la serviciu, la vecinii restanţierului. La rândul lor, o parte din rău-platnici consideră că nu este cazul să‑şi plătească datoriile.
În funcţie de persoanele care interacţionează, se întâmplă adesea ca persoana care sună pentru a recupera creanţa să nu ştie decât suma restantă şi numele băncii, fără a avea alte detalii referitoare la datorie. Însă, chiar dacă nu are toate informaţiile despre restanţă, recuperatorul poate ajunge să ridice tonul sau să profereze ameninţări care în realitate nu pot fi puse în practică. De cealaltă parte, nici comportamentul rău-platnicilor nu este exemplar: unii dintre ei întrerup convorbirea imediat ce află că li se cere plata unor datorii, chiar dacă firesc ar fi să nu aibă restanţe sau, în cazul în care le au, să facă tot posibilul să le achite cât mai repede.
Reglementare pe comunicare!
Astfel de relaţii dintre recuperatori
