Deşi s-a pus mai mult accentul pe aceste aspecte, criza economică nu a însemnat, la nivel global, doar cotaţii prăbuşite la bursă, falimente ale unor corporaţii-gigant şi tăierea de salarii în sectorul bugetar de lux. Pentru tot mai multe ţări, continuarea recesiunii a însemnat sărăcirea acută a păturii de mijloc şi lupta pentru spravieţuire dusă de categoriile defavorizate social. Imposibilitatea asigurării traiului de zi cu zi de către un segment destul de mare al populaţiei nu mai este, în 2010, o problemă doar a lumii a treia.

Comunismul nu învinge criza

Exemplul Coreei de Nord este, poate, cel mai bun pentru a ilustra că nici “comunismul extrem”, practicat de camarila preşedintelui Kim Jong Il, nu poate fi un antidot la criza economică începută în SUA. În urmă cu câteva săptămâni au fost extrem de mediatizate o serie de incidente din Seul, unde sute de nord-coreeni înfometaţi s-au bătut pe stradă cu forţele de ordine, după ce au spart mai multe magazine alimentare. Revoltele de acest gen au luat amploare după brusca reevaluare a monedei nord-coreene, în noiembrie 2009, o măsură anticriză “inspirată” a lui Kim Jong Il, care viza să dea o lovitură tranzacţiilor de pe piaţa neagră, dar care, în schimb, a generat creşterea preţurilor.

Potrivit presei nord-coreene, chiar şeful Serviciilor Secrete sud-coreene, Won Sei Hoond, a semnalat pe cale oficială problemele generate de revoltele cauzate de reevaluarea monetară, probleme care tind să devină “o ameninţare la adresa securităţii naţionale”.

Situaţia economică din Coreea de Nord e în prezent mai proastă ca oricând. În acest sens, Agenţia Yonhap, citând mai mulţi comercianţi de la frontiera dintre China şi Coreea de Nord, preciza că mii de persoane au murit de foame, aceste incidente nefiind mediatizate de către presă.

Presa americană estimează că va exista un moment