Este unul dintre intelectualii de vază ai judeţului, cu o activitate prodigioasă la catedră, punându-şi amprenta şi asupra vieţii culturale din Focşani.

Ardelean după tată, dar vrâncean pe latura maternă, Gheorghe Zaharia s-a născut în urmă cu 73 de ani în inima Ardealului, la Cluj, oraş pe care nu a apucat să-l cunoască prea bine în copilărie.

„Tata a fost ofiţer în armata română, însă am fost nevoiţi să părăsim oraşul după ocupaţia hortystă din 1940. Aşa că, din cauza profesiei lui, ne-am tot plimbat prin ţară. Clasa întâi am făcut-o în Vrancea, la Clipiceşti, clasa a doua la Piatra Neamţ, clasa a treia la Tulcea, a patra şi a cincea la Brăila, a şasea la Panciu şi următorii patru ani de studiu la Focşani, la Colegiul Naţional . Dar mi-a plăcut cartea şi nu a contat că am schimbat atât de des şcolile", ne spune cu haz profesorul Zaharia.

Mărturiseşte că alegerea profesiei a fost un accident fericit, întrucât după liceu şi-a canalizat energiile către Politehnică, la Academia Tehnică Militară, cursuri pe care le abandonează după trei ani în favoarea Facultăţii de Litere.

Ca student, a avut onoarea să fie coleg de facultate cu marii poeţi Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu, dar a avut parte şi de o pleiadă de profesori din rândul cărora s-au distins Zoe Dumitrescu Buşulenga şi Tudor Vianu.

A intrat în învăţământ în 1958, la Andreiaşu, unde a predat trei ani, apoi şase ani la Tulnici, iar până la ieşirea la pensie, în 2009, a predat numai în Focşani, la Liceul Pedagogic şi Colegiul Naţional „Unirea".

Cinci decenii la catedră

„În toţi aceşti 51 de ani, nu am lipsit de la catedră. Nu am avut conflicte cu elevii, deşi nu am fost deloc un profesor blând cu ei. Am avut noroc, pentru că întotdeaua am avut elevi buni, chiar şi la ţară, care învăţau din plăcere. Nu există şcoală generală sau liceu în Focşani unde profesorii de r