Opera Naţională Bucureşti ne-a oferit un mare eveniment coregrafic, îndelung aşteptat de iubitorii artei dansului: prezenţa pe scenă pentru prima oară în România a unei coregrafii în stil Balan-chine.

Remarcăm, încă de la început, eforturile şi strădania conducerii instituţiei şi ale Companiei de Balet de a contracta cu Trustul George Balanchine din New York un spectacol Balanchine.

Serata ce a avut recent premiera a fost gândită ca un spectacol coerent şi bine legat, compus din două părţi.

Intr-o primă secţiune, cunoscutul artist şi coregraf Ion Tugearu şi-a asumat cu modestia care-l caracterizează, dar şi cu un adevărat curaj artistic, sarcina de a ne prezenta, ca un pandant al părţii a doua, o ultimă coregrafie a sa pe un colaj bine ales pe muzica Fugii lui Johann Sebastian Bach şi a Marii Fugi de Ludwig van Beethoven.

Ne-am obişnuit până acum cu un Ion Tugearu aplecat spre coregrafii cu un story, cu personaje şi stări sufleteşti bine creionate. De această dată, el abordează o partitură modernă de tip abstract, care apelează la câteva cupluri de prim-balerini şi solişti ai Companiei de Balet, cărora le oferă posibilitatea de a-şi pune în valoare calităţile tehnice, dar şi însuşirile fizice individuale. Ion Tugearu îşi defineşte, în acest sens, intenţiile: „Piesa căreia îi dau viaţă acum, Fuga-Marea Fugă, îmi mai prilejuieşte o bucurie deosebită, de care am parte pentru prima dată şi pe care mi-am dorit-o de mult în secret: să pot lucra numai cu un mănunchi de dansatori, toţi cu statut egal, partitura fiecăruia având egală greutate în compoziţia coregrafică, fiecare fiind o personalitate care se pune în valoare pe sine. Şi toţi interpreţii mei de acum sunt astfel de personalităţi, toţi sunt solişti şi prim-balerini ai Operei Naţionale Bucureşti, dar mai mult decât atât, individualităţi distincte, fiecare intr