După ce am amânat – din diverse motive – mai multe subiecte, iată, m-am oprit la unul care ar putea evoca strania cotonogeală electorală de la sfârşitul anului trecut, continuată cu dezolanta zâzanie ce bântuie clasa politică autohtonă. Nici vorbă despre vreo legătură cu realităţile de la noi.
Articolul e inspirat de un dicţionar unic în felul său, intitulat „Dictionnaire historique des Médecins dans et hors de la Médecine“, Larousse, Paris. Autorul, doctorul Michel Dupont, a fost pasionat de istoria medicinii încă din copilărie, o atracţie naturală, deoarece bunicul şi tatăl său au fost medici. Tradiţie continuată de copiii săi, gineri, nepoţi, veri, încât pe pagina cu dedicaţii se află menţionate 20 de nume de medici. Curat nepotism, dacă luăm în seamă obsesia (nobilă, evident) băştinaşă. După 36 de ani de viaţă profesională, Michel Dupont scrie dicţionarul său, valorificând cu o evidentă originalitate ceea ce era relevant, din enorma masă de documente. Vicepreşedinte al Asociaţiei Medicilor Pensionari din nordul parizian şi preşedinte al unei asociaţii regionale Alzheimer, el a donat drepturile sale de autor, primite pentru dicţionar, asociaţiei France-Alzheimer. (...)
Publicitate În prefaţa semnată de celebrul Jean-Charles Sournia (chirurg, membru al Academiei Franceze de Medicină, fost director general al Sănătăţii în Franţa şi preşedinte al Societăţii Internaţionale de Istoria Medicinii) acesta afirmă că Michel Dupont a scris un dicţionar prosopografic (din gr. prosopon – faţă şi graphein – a scrie). În DEX se află incluşi termeni medicali prosopometru, prosoplegie, prosop şi cuvântul prosop, din neogr. prosopis. Alte lexeme medicale compuse cu prosopon sunt utilizate rar, dimpotrivă prosopagnozie (gr. prosopon, a – priv., gnosis – cunoaştere) este de neînlocuit. Pentru că desemnează o formă particulară de agnozie, constând în incapacitatea d
