…bun, vad ca luati cu salariile, nu mai intereseaza pe nimeni rezultatul alegerilor din Marea Britanie. Pe undeva, e de inteles. Pe altundeva, nu. Oricat de aproape de piele ne e camasa, trebuie sa ne mai aruncam privirea si la veston, pentru ca pe el se aduna scamele. Daca nu vom invata sa fim atenti la tot si la toate, nu vom invata – vorba poetului – nici sa fim vesnici.

Trei lectii rapide, asadar, care pot fi invatate din alegerile de peste Canal.

(1) Este vremea “outsiderilor”. Din America pana in Marea Britanie si din Thailanda pana in Kyrkgyzstan, oamenii perceputi (pe drept sau pe nedrept) ca fiind din afara sistemului beneficiaza de o din ce in ce mai sporita incredere. Nu conteaza culoarea politica, nu conteaza capacitatile (dovedite sau nu). Conteaza imaginea de outsider. Dupa cum spuneam intr-o postare trecuta, acest apetit anti-sistem ar trebui sa dea cosmaruri clasei politice de pretutindeni. Nu da. Inca. Acesti outsideri sunt si primii care beneficiaza de avantajele tehnologiei moderne care joaca mai bine in mainile anti-sistemului decat in cele ale sistemului (observatia asta, insa, ar merita o discutie aparte). Daca liberal-democratii lui Nick Clegg au reusit sa devina partidul care va decide viitorul prim-ministru a fost ca, pentru intaia oara!, au avut loc confruntari televizate in direct! Iar internetul, ca si in cazul Obama, l-a favorizat si el. (Faptul ca au castigat, de facto, mai putine locuri in parlament, nu trebuie sa insele – important este ca au reusit sa dezelechilibreze balanta intr-o tara care e intruchiparea conservatorismului.)

(2) Una dintre principalele teme de dezbatere pe care a capitalizat Clegg a fost exact spargerea alternantei la putere dintre conservatori si laburisti si modificarea sistemului bipolar. Astazi, dupa victorie, pana si Cameron, liderul conservatorilor, a vorbit despre necesitatea redefinirii