Recenta premieră a Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, România 21, după un text al lui Ştefan Peca, este, în egală măsură, un act scenic şi adăugarea unei noi dimensiuni unui brand extrem de proaspăt – acelaşi Ştefan Peca. În definitiv, autorul este un „leu“, care abia la vară va împlini 28 de ani. Şi, totuşi, rezonanţa sa între New York, Graz, Leeds şi Teatrul LUNI – Calea Victoriei (era să zic şi Tîrgovişte, oraşul de baştină, dar tare mi-e teamă că acolo e cel mai puţin cunoscut...) îl aduce în familia ozonată de deschiderea universală căreia îi aparţin, de pildă, Ionescu, Vişniec etc... Sigur, e aici o voită supralicitare, dar, încă o dată, abia la vară dramaturgul împlineşte 28 de ani. Experimentul muzical de la Piatra Neamţ, de altfel, subliniază deschiderea internaţională. Deşi, la origine, muzica fusese scrisă de autor, cu excepţia unui cîntec încredinţat lui Mihai Adrian, de data aceasta, Peca a făcut apel la germanul Christoph Bauschinger, creator de muzică de film şi spectacol, cu studii la Bristol. Pentru efectele sonore l-au luat alături şi pe australianul David Mackie. Cu scenograful nemţean Ioan Murariu a făcut echipă specialistul din West End, Morgan Large. În fine, „bagheta“ i-a aparţinut Piei Furtado, regizor englez de teatru, musical şi operă, care a optat pentru un format „mixtură de musical de Broadway şi de concert rock“. Lume relaxată, potrivită, în definitiv, actorilor de la Teatrul Tineretului, urmînd desenul coregrafic de show-conspiraţie al lui Polichinelle, semnat de Andreea Gavriliu. În definitiv, acum şase ani, cînd se apuca să scrie libretul, Peca avea 21 de ani (de unde şi titlul), studia de zor dramaturgie avansată la New York University şi simţea nevoia să îşi prezinte ţara, spălat de complexul Gebeleisis&Co. După care, travaliul textual a urmat ba în Bucureşti, ba pe plajele de la Scarborough, ba sub Pietricica, pentru a