În localitatea de pe malul Dunării, arheologii studiază cea mai veche aşezare omenească atestată din sud-estul Europei. Francezii ne-au dat bani, dar vestigiile nu sunt protejate.

Hârşova este inestimabilă pentru că aici s-au păstrat, într-o foarte bună stare, straturi suprapuse de civilizaţie din diferite timpuri. Norocul istoriei a fost neştiinţa localnicilor din oraşul defavorizat, care ar fi putut devaliza preţioasele vestigii. Hârşova este un oraş prăfuit, cochet doar în centru, unde câteva magazine îţi iau ochii. Străzi înguste, câteva vile pe care localnicii ni le arată cu degetul ca fiind ale mai marilor oraşului. În rest, case mici, cu grădini ticsite cu lemne şi oameni săraci. Hârşova este un oraş defavorizat, însă, paradoxal, extrem de bogat. Este singurul loc în care găseşti într-un singur strat de pământ urme ale civilizaţiei de la neolitic până în epoca romană şi chiar mai târziu. Adică 7 milenii. Cercetători din mai multe state ale lumii au venit în oraşul prăfuit să îi studieze istoria, să se minuneze şi apoi să ne arate cu degetul că România este un stat care nu ştie să îşi valorifice bogăţiile. Iar la Hârşova au găsit oameni săraci, pentru care ruinele reprezintă doar surse la îndemână pentru a-şi mai construi ceva prin ogradă. Mai mult, în momentul în care s-a pus problema extinderii reţelei de canalizare, arheologii au impus anumite zone în care se poate construi sau nu, ceea ce a provocat mânia localnicilor. Ruine industriale „Ne alergau oamenii pe stradă pentru că din cauza unor pietre, ei nu au apă curentă!", povesteşte Constantin Nicolae, directorul Muzeului Carsium din localitate.

Oraşul, forţat de puterea comunistă să se dezvolte necondiţionat, a adăpostit, de-a lungul timpului, un şantier naval, o fabrică de împletituri, toate, din păcate, astăzi ruine industriale care se amestecă cu cele ale vechii Cetăţi Carsium. Prive