Ea este Nadia Comăneci. Chiar dacă a abandonat de mulţi ani activitatea competiţională, a rămas aceeaşi vedetă a sălilor de gimnastică din întreaga lume, dar şi a întâlnirilor mondene sau de afaceri, prezenţa ei fiind salutată cu aceeaşi căldură oriunde pe mapamond.

Nadia şi soţul său, Bart Conner, sunt proprietarii academiei de gimnastică „Bart Conner", ai companiei „Perfect 10 Production" şi ai câtorva magazine de echipamente sportive şi editori ai Magazinului de Gimnastică Internaţională. În paralel, Nadia este implicată într-o serie de activităţi de caritate, ea fiind fondatoarea unei clinici din Bucureşti pentru ajutorarea copiilor orfani din România. „Zeiţa de la Montreal" se ocupă şi de promovarea sportului pentru persoanele cu dizabilităţi, fiind vicepreşedinte al Consiliului Director al Special Olympics.

Eşti la fel de celebră în lume ca pe vremea când concurai. Cum ai reuşit să rămâi vedeta de altădată?

Pentru mine totul a venit de la sine. Am muncit însă mult. Nu este mai puţin adevărat că şi alţii muncesc din greu, dar nu reuşesc să se menţină în atenţia publicului. Mă uit în jur şi observ că este foarte greu să‑şi aducă cineva aminte de tine după ce îţi închei activitatea sportivă, oricât de celebru ai fi fost ca sportiv, şi sunt mândră că eu am reuşit să rămân aproape la fel de cunoscută. Cred că în mare măsură faptul că m-am menţinut în top se datorează şi omului potrivit pe care l-am avut alături.

Ai o academie de gimnastică. Te-a bătut vreodată gândul să încerci să revii în sală ca antrenoare?

Am fost antrenoare după ce m‑am retras, până în 1989, când am plecat în America. Acum cred că sunt mai utilă să particip la competiţii în calitate de ambasadoare a acestui sport şi să-mi spun părerea vizavi de anumite schimbări care se decid la nivel de conducere a federaţiei internaţionale, cum ar fi, de pildă, cele din