În numărul anterior din Observator cultural, semnalam vernisajul expoziţiei şi lansarea albumului-catalog 10 pentru deceniul X. O incursiune în pictura anilor ’90: atunci şi acum. Continuăm prin publicarea unor scurte interviuri cu cei cinci artişti, reuniţi pe simezele Galeriei Elite Art, care ne dezvăluie cum percep ei astăzi deceniul în care s-au format. În numărul de săptămîna viitoare, vom publica părerile celorlalţi cinci artişti prezenţi în expoziţia deschisă pînă pe 16 mai. - Constantin Cioc: În anii 2000, m-am orientat spre un doctorat la Paris. Pînă atunci nu mai ieşisem decît în ţările vecine, iar visul (multă vreme utopic) de a trăi în „capitala artelor“ a devenit în sfîrşit realitate. Ajuns la Universitatea Sorbona Paris 1 – Facultatea de Arte Aplicate –, am realizat în scurt timp că franceza cu care trecusem examenul de admitere nu era încă de nivel universitar. Relaţia cu şcoala a fost foarte interesantă, deoarece am conştientizat la ce nivel poate ajunge practicianul prin raportarea la teoria de artă. Autorii importanţi în materie de semiotică a imaginii, de estetică şi filozofia artei cu care am intrat în contact obligatoriu au deschis drumul spre ce fac astăzi în materie de pictură. Excesul de libertate şi de posibilităţi m-a debusolat însă. Plecasem pentru un doctorat pe care l-am întrerupt după doi ani, pentru ca, în următorii patru, să mă ocup cu predilecţie de restaurare de biserici sau abaţii romanice din secolele IX-XI. Nu am renunţat nici la pictura de şevalet, deoarece restaurarea presupune activitate doar în lunile calde ale anului. Perioada „franceză“ se caracterizează prin acumulări importante, concretizate în special prin contactele cu galeriile, artiştii, tîrgurile de artă şi cumpărătorii. Mediul francez de artă mi-a oferit tot timpul provocări cărora am încercat să le răspund. În privinţa expoziţiilor personale, au fost doar dou