"Hudson declară că de multe ori in viaţa lui a inceput să studieze metafizica, dar că intotdeauna studiul i-a fost intrerupt de momentele de fericire" Borges

In acelaşi an (1969) apăreau două "cărţulii" de foarte ingenioasă factură fragmentar eseistică - Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter şi Simptome -, semnate de tinerii pe atunci critici literari Matei Călinescu şi Virgil Nemoianu (in fotografie, impreună cu soţia şi fiul, in 2001).

Cu o coerentă structură epică ce transmitea, in forma parabolei, idei de o scânteietoare originalitate şi subversivă indrăzneală, microromanul mai vârstnicului Matei Călinescu reuşea să impună şi un memorabil, cum l-a definit cândva Eliade, "personaj-mit" (singurul "tip" de personaj inzestrat cu "o conştiinţă teoretică a lumii şi a propriului destin"), profet modern propovăduind doctrina mântuirii şi a libertăţii individuale prin refuzul integrării intr-o societate inacceptabilă. Faţă de "jucăreaua" aceasta cu tâlcuri grave, anunţând parcă prin simbolice bătăi de gong pericolul vinovatei servituţi voluntare, Simptomele lui Virgil Nemoianu au o mai pronunţată tăietură ludic-livrescă, un caracter mult mai liber, de exerciţiu intelectual, improvizaţie voioasă, apropiată compoziţional de tipul eseului conversaţional şi al notaţiilor fragmentare care au făcut faima lui Lichtenberg şi a câtorva diletanţi superiori, rataţi din prea multă imaginaţie, dintr-un soi de nerăbdare a spiritului insoţind mereu sentimentul inutilităţii, plictiseala gândului dus până in pânzele albe, gustul fad al ideii prea mult timp frecventate.

Oricât am căuta, nu vom găsi in Simptome vreun fel de suport epic, fie şi schematic, menit să vehiculeze un mesaj anume ori semnificaţii cu schepsis, autorul dorind parcă să exploateze numai virtuţile expresive ale compoziţiei fragmentar-dialogale, numai, după o f