“Sigur, reducerea cheltuielilor bugetare e cea mai buna solutie. Fara indoiala. Dar asa? Sa reducem salariile medicilor si ale profesorilor la fel cu ale jandarmilor si politistior, care oricum castiga cu 30-40% mai mult, fara vreun motiv aparent? Si sa mentinem toata armata de functionarei si functionarasi, de prin ministere fara obiectul muncii ca Ministerul Culturii, sau din puzderia de agentii al caror scop nimeni nu pare sa-l inteleaga. Asta e reforma??” - Adrian Stanciu - “Sunt revoltat”.
As incepe cu o mica observatie, presedintele s-a referit la scaderea fondului de salarii al institutiilor. Asta nu inseamna neaparat o scadere a salariilor decat daca nu se fac deloc concedieri, scrie Doc, pe blogul lui.
Dincolo de asta, sunt de acord cu afirmatia dlui Stanciu, la nivel de principiu. Ideea asta cu stabilirea unui procent de taiere si impunerea lui peste tot este nefericita din multe motive. In unele domenii si institutii s-ar putea reduce chiar si mai mult; in altele reducerea este excesiva, daca nu chiar paralizanta. Per total, masura nu are cum sa afecteze nu doar nivelul de trai al acestor oameni ci si functionarea institutiilor statului. Dl Stanciu are dreptate, asa ceva nu se poate numi reforma. Dar nici nu isi propune sa fie. Masura nu e menita sa ajute la functionarea administratiei, ci sa echilibreze bugetul.
Ca paranteza: stiti jocul cu portocalele? E un joc de gradinita care decurge asa: educatoarea da fiecarui copil cate un numar sa-l tina minte; dupa care spune ceva de genul “As manca cinci portocale!” Copilul care are numarul cinci trebuie sa se ridice si sa spuna “de ce cinci si nu sapte?” Apoi cel cu sapte propune un alt numar… si tot asa. Jocul continua cat timp copii sunt suficienti de atenti si interesati.
Presedintele a anuntat masurile astea intr-un mod foarte categoric; guvernul are o majoritate
