Dacă stai să-i asculţi pe uruguayeni, te laşi convins că ei au inventat tangoul, că l-au dat lumii pe Carlos Gardel, iar mâncarea numită parrillada tot la ei pe grătare s-a născut. Şi poate chiar aşa e. Aflat în umbra Argentinei, Uruguayul ocupă un colţ în partea de sud-est a Americii de Sud, înconjurat de Atlantic, de Brazilia şi, bineînţeles, de Argentina. Majoritatea turiştilor vizitează ţara ca un side-trip în periplul lor prin statele mai mari ale Americii de Sud şi tot majoritatea acordă Uruguayului cel mult trei-patru zile, însă această ţară merită un concediu întreg. Pe verificate. Cursele aeriene sosesc pe aeroportul din Montevideo de peste tot din lume. Bineînţeles, cu o mică escală la Buenos Aires. La nivel zonal, există şi zboruri directe, iar de câteva ori pe săptămână sunt şi zboruri directe intercontinentale dinspre Europa sau America de Nord.
Nu miroase a fum de ţigară
Prima impresie în Montevideo? Nu miroase a fum nicăieri, asta pentru că fumatul în locurile publice e interzis prin lege de ani de zile. A doua impresie? Oraş modern cu clădiri de epocă şi cu o plajă nesfârşită. Surpriza: plaja nu e la mare, ci la Rio de la Plata, râul ce desparte Urugua-yul de Argentina şi care, da, arată ca o mare. Dacă veniţi din Rio sau Buenos Aires, Montevideo o să vi se pară foarte liniştit, curat şi destul de pustiu. E toate la un loc. Liniştit şi curat, OK. Dar pustiu? Uruguayul a tot dus-o într-o recesiune economică după cel de-al doilea război mondial, aşa că mulţi dintre locuitorii săi au emigrat în căutarea unui loc de muncă şi a unei vieţi mai bune... refăcând traseul strămoşilor lor care veniseră cu exact acelaşi scop în această parte a globului. Sunt răspândiţi peste tot, dar mai ales în Spania, America de Nord şi Australia. Dar nu au plecat toţi. Cei rămaşi au păstrat intacte clădirile de început de secol xx, tradiţiile şi bucuria de a
