După câteva zile în care a lăsat să fie fluturat steagul negru al majorării impozitelor și al TVA, Traian Băsescu a ieșit în fața poporului cu o soluție, cel puțin pentru moment, salvatoare. Pacientul (economia românească) e în continuare în comă și ținută în viață doar de aparate. Tăierea fondului de salarii, de pensii și de asistență socială e o măsură care nu reușește decât să aducă o amânare a colapsului definitiv.

Măsura, necesară (cum am scris și ieri) încă de acum un an și jumătate, nu rezolvă însă niște probleme esențiale:

1. Evaziunea fiscală și corupția

Unul dintre principalele motive pentru care au cauzat situația actuală nu e deloc influențat de măsurile anunțate ieri. Munca la negru va continua la fel ca în ultimele luni, iar modul de acordare al contractele publice nu suferă nicio modificare.

2. Clientela politică

Chiar dacă vor avea veniturile diminuate cu 25%, tot aparatul politic instalat în funcții publice va rămâne ”la datorie”. Să ne raportăm la un venit ”minim” al numiților politic, să zicem 4.000 de lei/lunar (pentru a nu ne referi la salariile astronomice ale șefilor de agenții naționale). Cine s-a descurcat cu 4.000 de lei, o va face și cu 3.000 de lei. Nu știu însă dacă același lucru se va întâmpla cu cei care, dintr-un venit de 1.000 de lei vor pierde 250 de lei.

3. Deciziile discreționare vs. meritocrație

Băsescu a anunțat ieri 6-7 luni (până la sfârșitul lui 2010) pe care le au ca termen diferitele instituții publice pentru a decide cine rămâne și cine pleacă. În lipsa unor criterii valorice stabilite prin lege, ori măcar prin Ordonanță/Hotărâre de Guvern sau decizie ministerială, disponibilizările vor fi la discreția diferiților șefi de instituții (cei mai mulți numiți politic). Credeți că aceștia vor hotărî ținând cont de criterii de performanță și profesionalism?

4. Creșterea economică

R