Romanul e artist, se stie. Dar ca aradeanul nu-i nimeni. Faci o plimbare pe jos, intre Podgoria si Gara, iti dispare orice dubiu in aceasta privinta. Ramai holbat la o tentativa de decor stradal: cinci tevi infipte in asfalt, cateva pietroaie, un corp de iluminat. Oare ce-o fi? „Vreo arteziana”, zice unul. „Infipta si abandonata”, face misto un altul. Al treilea vine cu bomba: „Tulpini de palmier”. Imi aduc aminte de palmierii lui Agathon si ai lui Piedone. Ca la Bucuresti sau Constanta, si la Arad e loc de putin exotism.
Merg mai departe si trec de Consiliul Judetean care rade nou la soare, de anul trecut. Cladirea e moderna, cupola e turcoaz. Tot turcoaz sunt si stalpii plantati in trotuarul spre Piata Podgoria. Problema masinilor urcate pe trotuarul cu pricina s-a rezolvat, pietonul a fost sacrificat. Nu ma pot merge doi oameni, unul alaturi de celalalt. Nu mai poti merge nici singur, daca nu privesti mereu la picioare, caci risti sa-ti rupi gatul in ideea artistica din trotuar.
Iau curba spre Gara, pe Bulevardul Revolutiei, pe langa Lacul de la Padurice. Parcul a fost sistematic ciopartit, pe rechinii imobiliari nu i-a oprit decat criza. Fundatii si ziduri neterminate se itesc dintre copaci. Pe lac, matasea-broastei a iesit la protest. In mijlocul ei, a pornit arteziana. Apa tasneste zglobie spre cer, nestiind ca zilele ii sunt numarate. Edilii aradeni au decis s-o inlocuiasca cu un monument plutitor cu trei brate, inalt de 30 de metri, in memoria Marii Uniri.
Peste drum, se inalta vechiul sediu CFR, cladire istorica. Plang business-ul CFR si angajatii sai disponibilizati. Plange si cladirea, dupa o renovare. Ca sa-i usuce lacrimile, o gramada de smecheri si-au imortalizat compasiunea, zgariindu-si gros numele pe pereti. Linu, Bobo, Parazitu`si Andrei sunt doar patru dintre artistii care au scrijelit CFR-ul.
Trec strada. I
