Imitaţia a devenit scurtătura spre profit, indiferent dacă vorbim de emisiuni TV, comportamente sau gesturi de superstiţie ritualică.
Ideile au câteodată un fel neplăcut de-a ricoşa la contactul cu realitatea. Din grabă, nepricepere sau ignoranţă, rezultatul obţinut diferă frecvent de rezultatul scontat. Decalajul măsoară şi totodată exprimă o inadecvare. Ajunge să ieşi din casă şi constaţi - uneori amuzat, alteori mânios, iar alteori indiferent - cât de simplu e să ratezi ce ţi-ai propus.
Exemplele răsar de pretutindeni. Ieri, pe Calea Floreasca, patru măgăoaie oprite la o sută de metri una de alta blocaseră singura bandă a unuia dintre sensurile de mers. Ce făceau? Ridicau maşinile parcate neregulamentar (lucru absolut normal, cu condiţia să ai locuri de parcare, iar continuarea discuţiei o ştiţi, cu tot cu înjurături).
Nici măcar ambulanţa care se chinuia să ducă un pacient la Urgenţă nu avea pe unde să treacă. Iritat, şoferul Salvării a scos capul pe geam şi a descusut un poliţist: „Ce faceţi, dom'le?" Răspuns: „Fluidizăm traficul, şefu". Dincolo de calitatea umorului involuntar, iată un caz clasic de obţinere a efectului opus celui pe care ţi-l doreşti.
Alt cartier, alt exemplu. Un tânăr se apropie de mine şi-mi pasează un pliant gălbui. Ochii îmi cad pe câteva cuvinte la întâmplare: „Pentru că sunt clipe în care vrei să te simţi răsfăţată..." Ştiind despre mine că nu sunt efeminat, iar travestit nici atât, citesc totuşi mai departe. „Pentru că sunt momente în care vrei să scapi de agitaţia oraşului..." Ei, da, aici oferta ia o turnură promiţătoare, ia să văd, care e soluţia? O descopăr în partea de sus a pliantului: „Perfect Style. Frizerie şi unghii false". Încerc fără spor să arunc punţi logice. Ce om îşi găseşte liniştea într-un salon cosmetic? Cum se împacă ajustarea capelurii cu tihna şi răsfăţul? În ce fel poţi scăpa de furorul cita
