Donald Morrison, Ce mai rămâne din cultura franceză?

urmat de Antoine Compagnon, Preocuparea pentru grandoare

Traducere şi note din limbile engleză și franceză de Laura Albulescu. Postfaţă de Horia-Roman Patapievici.

În curs de apariţie la Editura ART, aici.

Apariţia, într-o ediţie europeană din 2007 a revistei Time, a unui articol în care jurnalistul american Donald Morrison anunţa încă din titlu „moartea culturii franceze”, a zguduit serios tectonica pieţei de idei europene. Pornind de la premisa că „Ţara lui Proust, Monet, Piaf şi Truffaut şi-a pierdut statutul de superputere culturală”, Morrison a declanşat un cutremur polemic, ale cărui replici au împânzit presa internaţională, forumurile, blogurile şi emisiunile TV. Atinsă la punctul cel mai nevralgic din anatomia orgoliului naţional – „suveranitatea” culturală -, Franţa nu s-a rezumat să riposteze la poziţia lui Morrison, continuând, multă vreme după stingerea focului provocat de Time, să-şi ia la bani mărunţi actualul statut printre puterile culturale. Discuţia nu a rămas însă între graniţele franceze, extinzându-se la întreg spaţiul european, iar implicaţiile textului semnat de jurnalistul stabilit în Franţa au fost discutate şi în presa românească.

Acest controversat articol s-a transformat mai târziu într-un volum, în care a fost inclusă replica lui Antoigne Compagnon, teoretician şi profesor la College de France. Chiar dacă întreaga controversă are ca punct de pornire starea culturii în contextul francez, întregul val de reacţii pe care l-a generat scoate la iveală probleme arzătoare pentru întregul discurs legat de rolul culturii naţionale şi disoluţia acestui concept, precum şi de rotiţele care pun în mişcare mecanismele a ceea ce numim cultură.

Donald Morrison | Ce mai rămâne din cultura franceză?

Trebuia să fi ştiut că un american nu poate curta insistent pu