Pleonasmul este prezentat în genere, în lucrările normative, ca o greşeală de logică; de fapt, e de multe ori (ca şi cacofonia) o abatere stilistică.
Există pleonasme intolerabile, cât se poate de supărătoare: în această categorie intră mai ales construcţiile sintactice defectuoase (de exemplu: „dintre aceştia, majoritatea dintre ei...". Alte pleonasme sunt acceptabile, pentru că repetarea unei componente semantice apare fie cu scop de insistenţă, expresiv (am văzut cu ochii mei), fie pentru a preciza sensul unui cuvânt polisemantic, pentru a dezambiguiza un enunţ. Adesea, vânătoarea de pleonasme (practicată în diverse auxiliare şcolare) conduce către excese, descoperind sensuri identice în cuvinte şi expresii între care există mai mult o legătură de domeniu sau una istorică.
Printre pleonasmele adesea condamnate de profesorii de română se numără averse de ploaie. Meteorologii, în schimb, apără, justifică şi folosesc curent sintagma. Trebuie precizat de la început că, fiind vorba de o expresie care aparţine unui limbaj ştiinţific, cuvântul specialiştilor în domeniu contează destul de mult. Limbajele de specialitate (ştiinţific, tehnic, juridic, administrativ) îşi creează o terminologie, inclusiv prin precizări şi specializări ale unor cuvinte din limba comună. Readuşi în circulaţia mai largă, termenii ştiinţifici sau juridici sunt falşi prieteni, care par familiari, dar ascund un conţinut adesea diferit faţă de cel curent. Justificarea tehnică a averselor de ploaie, în limbajul meteorologilor, pare să fie în primul rând diferenţierea faţă de aversele de grindină, ninsoare etc.: „averse de ninsoare la peste 1.800 m" (stiri.zoot.ro, 13.10.2005); „averse de ploaie, averse de zăpadă, averse de lapoviţă, averse de măzăriche, averse de grindină" (scoalaalpina.ro, 3.09.2009).
Internetul e spaţiul în care se păstrează câteva de
