Mircea Lucescu continuă să facă istorie în Ucraina: al 9-lea titlu în 6 ani de contract.
Şahtior Doneţk e deja campioană. Artificiile brăzdează cerul. 55.000 de oameni de pe "Donbass Arena" sînt în delir. Euforia e maximă. Un singur om e cu picioarele pe pămînt. Cu privirea aceea inconfundabilă, albastră şi rece, intră în sala luxoasă unde se ţin conferinţele de presă. Două duzini de ziarişti, care de la Doneţk, care de la Kiev, aplaudă în picioare. "Mulţumesc publicului. Sper că la Kiev, după ce se va face noul stadion, vom avea parte de aceeaşi atmosferă. E necesar pentru fotbalul din Ucraina...". Omul vorbeşte în română. E antrenorul campioanei Ucrainei. E Mircea Lucescu.
"Am aici un stadion cum nu există în Europa, un patron care iubeşte la nebunie fotbalul, o bază de cantonament extraordinară... Şi toată lumea mă întreabă de Steaua"
- V-aţi bucurat prea puţin pentru acest triumf, nu?
- Măi, e deja al patrulea titlu aici, nu?
- Tocmai...
- Bine, aşa vedeţi voi, dar cine intră în sufletul meu? Mă bucur aşa cum m-am bucurat la fiecare succes. Pentru mine, succesele nu au fost altceva decît punctul de plecare spre alte performanţe. Cu fiecare succes am început un alt drum. Eu nu sînt un expansiv. La cîte am trăit în viaţa mea...
- Cîte pagini a avut dosarul cu Dinamo Kiev?
- Ha, haa.... hai, mă! Cîte pagini? Mai multe volume, poate... Dosarele cu Dinamo Kiev au început cînd eram la Beşiktaş Istanbul, i-am eliminat în Cupa UEFA... De atunci îi tot urmăresc. Cred că s-au strîns vreo patru volume... Bine, acum am folosit în special datele de la meciul din Cupa Ucrainei, i-am bătut cu 2-0 astă-toamnă, dar şi de la eşecul de la ei, din tur, am pierdut cu 3-0.
- Cînd vă întoarceţi în România?
- Săptămîna viitoare, după meciul cu Tavria...
- Nu, de tot... @N_P