Vechi admirator al extraordinarei activităţi desfăşurate de către Alexandru Şafran, ultimul şef rabin al României de dinainte de instaurarea regimului comunist, reputatul istoric al iudaismului românesc, Carol Iancu, profesor la Universitatea „Paul Valéry“, din Montpellier, nu a scăpat nici un prilej pentru a celebra calităţile minţii şi darurile spiritului acestuia.
Carol IANCU , Alexandru ŞAFRAN. O viaţa de luptă, o rază de lumină, Traducere de Ţicu Goldstein, Editura Hasefer, 2008, 396 p.
Cu precădere două sînt momentele fundamentale în care Carol Iancu a scos în relief personalitatea covîrşitoare a lui A. Şafran: în anul 2001, domnia sa a organizat la Montpellier un congres internaţional cu temaPermanenţe şi rupturi în istoria evreilor din România (sec. XIX-XX), pus chiar sub preşedinţia de onoare a fostului şef rabin român (devenit, între timp, în exil, mare rabin al Genevei), la care, însă, acesta, cu tot regretul, nu a putut participa, din motive legate de starea sănătăţii sale, la o vârstă înaintată (avea atunci 91 de ani, dar încă muncea cu rîvna din anii tineri; dovadă: cărţile sale apărute pînă în 2006, chiar anul dispariţiei sale!). Dar Carol Iancu nu s-a mărginit la acest frumos omagiu – materializat apoi, în anul 2004, prin apariţia Actelor congresului (în româneşte, Editura Hasefer, Bucureşti, 2006), în care a publicat un amplu articol intitulat „Lupta şef rabinului Alexandru Şafran înainte de expulzarea sa din România“ – ci, în 2007, ne-a făcut şi surpriza unei cărţi dedicate, în întregime, marelui înţelept pornit de la Bacău şi ajuns, prin nebănuitele căi ale destinului, mare rabin al Genevei. Volumul poartă ca titlu, simplu, numele Alexandru Şafran, urmat de un subtitlu inspirat şi edificator „O viaţă de luptă, o rază de lumină“. Rezumativ, într-adevăr, lupta a fost cuvîntul-cheie care defineşte activitatea lui
