Poate şi pentru că e primăvară, poate şi pentru că proiectele de anvergură par mai numeroase în partea a doua a stagiunii, am avut ocazia să fiu… spectator, prin ţară, la concerte şi spectacole adesea cu amprenta evenimentului, fie prin noutate, fie prin calitate. Spre exemplu, la Sala Radio s-a (re)inaugurat orga; după luni de absenţă, aceasta a răsunat din nou într-un recital care, cu un asemenea prilej, trebuia să fie susţinut de un oaspete, astfel încît britanica Jennifer Bate a oferit, în faţa unei săli arhipline, lucrări de Bach, Schumann, Liszt, Franck, Guilmant sau Vierne, parcurse cu vitalitate şi acurateţe (trecînd peste dezechilibrele din structura ritmică). Artista a pus în evidenţă sunetul generos al instrumentului-vedetă, însă a întrerupt programul pentru a anunţa că… există o problemă tehnică, insesizabilă pentru ascultători, dar pe care a subliniat-o apăsînd o clapă, generînd astfel un sunet prelung, strident şi înnebunitor pentru cei din sală şi, probabil, şi pentru cei ce ascultau, în transmisiune directă, la postul de radio (şi prin UER). În pauza creată, reprezentanţi ai firmei din Cehia, care lucraseră la repararea orgii, au încercat să remedieze „problema“, ultima lucrare din program a fost înlocuită, iar noi ne-am bucurat că, totuşi, Sala Radio are din nou orgă. Cînd va „cînta“ iarăşi nu ştim, dar sincer cred că interpreta nu a fost pe măsura evenimentului şi că ar fi trebuit să continue recitalul făcînd cumva abstracţie de blocarea acelei clape. În felul acesta, ambasadorii prezenţi în sală şi, poate, zecile de mii de ascultători europeni ar fi fost scutiţi de neplăcerea acelui incident – evident, nedorit, dar subliniat fără rost. Un alt moment demn de semnalat este invitarea Orchestrei Naţionale Radio, după 28 de ani, la Festivalul „Timişoara muzicală“, care deschide, pe 29 aprilie, secţiunea simfonică a ediţiei a XXXV-a cu un concert