La cei 2,05 metri ai săi, dalta sculptorului şi creionul desenatorului par nişte jucării în mâinile artistului amator ialomiţean.

Înălţimea are foarte multe avantaje, dar şi câteva dezavantaje. Unul dintre acestea?! „Poate doar faptul că dau cu capul de chestii pe care, uneori, pur şi simplu, nu le observ“, mărturiseşte el. Codruţ s-a născut în Slobozia, în urmă cu aproape 33 de ani. Nu s-a concentrat pe absolvirea unor studii superioare, ci, pur şi simplu, a încercat să supravieţuiască. A încercat chiar şi o aventură în afara graniţelor ţării, în căutarea unui trai mai bun. În cele din urmă, s-a întors de unde a plecat.

Desenul, prima dragoste

Înclinaţia pentru artă o are de mic copil şi spune că a moştenit-o atât de la mama sa, cât şi de la tatăl său. Îşi aduce aminte de primul său desen: „Am luat o foaie de matematică şi am desenat o corabie şi nişte munţi. Abia la final am văzut că munţii erau de 10 ori mai mici. Unul din prietenii mei, Iulian, a râs când a văzut desenul, dar asta m-a ambiţionat“, rememorează Codruţ. Urmarea: cu sau fără ştirea mamei, a stricat caiete întregi şi a tocit duzine de culori, până a reuşit ceea ce îşi dorea: să deseneze, în adevăratul sens al cuvântului. Anii au trecut, dar mica arhivă a lui Codruţ nu se îmbogăţea. Majoritatea desenelor sale au ajuns la prietenii buni sau simpli amici, impresionaţi de „mâna“ lui Codruţ. „Fiecare prieten care mi-a trecut pragul casei mi-a luat câte un desen“, spune Codruţ.

Sculptează în lemn

De la desen, „piticul cu suflet uriaş“ a trecut la sculptura în lemn. A început să cioplească diferite figuri cu un cuţit şi, mai apoi, şi-a cumpărat un set de dălţi drepte, de diferite dimensiuni. „Fier mort“, zice Codruţ despre prima lui „trusă“ de artist. Din Italia, fratele său i-a trimis un set de dălţi cu mult peste ce avea el, iar bunul său prieten, Marius, i-a dăruit, la rând