Am văzut "Concertul" lui Radu Mihăileanu (foto: Mediafax) in luna noiembrie a anului trecut, când filmul abia se lansase in România. Din sala plină, probabil că jumătate nu auzise până atunci de regizor; cam un sfert credea că a venit să vadă un film in limba română; iar restul rătăciţilor vorbeau despre cât de plictisitoare sunt filmele franţuzeşti. Insă la secvenţa finală, cea a Concertului pentru vioară al lui Ceaikovski, in sală s-a lăsat tăcerea. La sfârşit, după ultimele acorduri, o fată din primele rânduri a inceput să aplaude zâmbind, odată cu publicul din film - şi s-a intrerupt la fel de brusc, probabil teribil de ruşinată: locul aplauzelor este in sălile de concerte, nu in cele de cinema. Dar Radu Mihăileanu a realizat ceea ce mulţi regizori români nu au reuşit incă: o sală intreagă de cinematograf rămăsese fără cuvinte, după ce in timpul filmului râsese in hohote, oftase, tresărise şi comentase in şoaptă. Dacă stau bine să mă gândesc, in "Concertul" chiar există o replică in care unul dintre personaje spune: "Nu sunt bune cuvintele, nu sunt folositoare". De la Radu Mihăileanu am avut insă parte de multe cuvinte. L-am prins intre două plimbări, in holul hotelului unde era cazat, la sfârşitul lunii martie, când venise in România pentru decernarea Premiilor Gopo. "Concertul" a plecat de la Gopo cu patru din cele opt premii la care a fost nominalizat, printre care Premiile pentru cel mai bun montaj şi pentru cea mai bună muzică originală.
-Care sunt lucrurile pe care trebuie să le faceţi, de fiecare dată când veniţi in ţară?
- Intotdeauna când mă intorc in România mă lovesc de problema timpului. Aş vrea să am suficient timp să imi văd toţi prietenii, toată familia şi chiar să am puţin timp să mă plimb. Asta imi place mie să fac când mă intorc in ţară, să mă plimb pe străzi, eu cu mine, să privesc in jur, să ştiu că nu am altceva de făcut decât
