- Istoric - nr. 543 / 8 Mai, 2010 Cronicarul si omul politic Gheorghe Brancovici s-a nascut in cetatea Ineului, intr-o familie nobiliara, de origine sarba, cu latifundii in comitatele Arad, Zarand si Timis. Instruit, abil in conversatii, poliglot _ vorbea, pe langa limbile romana si sarba, si greaca, maghiara si turca _, Gheorghe Brancovici a primit mai multe insarcinari diplomatice, intre care si aceea de capuchehaie, adica reprezentant al principelui Transilvaniei la Constantinopol. Intrucat a militat pentru drepturile bisericii ortodoxe transilvanene (in acea vreme, biserica era una din institutiile feudale in numele careia romanii purtau lupte pentru libertate, pentru independenta), Gheorghe Brancovici a fost amenintat cu arestarea. A scapat greu din pericol, refugiindu-se in Tara Romaneasca, unde avea legaturi si prietenii cu Serban Cantacuzino si cu invatatul stolnic Constantin Cantacuzino. Considerandu-se urmasul fostilor despoti sarbi, purtator ai aceluiasi nume (despotii erau conducatori ai unor provincii autonome), Brancovici a planuit ridicarea sarbilor si bulgarilor la lupta impotriva turcilor si constituirea acestora intr-un stat liber, pus sub conducerea sa. Socotind ca patrunderea trupelor habsburgice in Serbia (1689) este prielnica ridicarii steagului rascoalei, Brancovici a adresat popoarelor slave din Balcani o proclamatie, dupa care a trecut Dunarea. Pe motiv ca ar fi tratat eliberarea sarbilor si cu tarul Rusiei, imperialii l-au prins si l-au aruncat in inchisoare. Gheorghe Brancovici a scris in limba romana o cronica intitulata ,,Cronica slovenilor, Misii cei din sus si cei din jos Misii", in care abordeaza istoria romanilor si a slavilor de sud, de la inceputuri pana in anul premergator redactarii ei (1687). Autorul are stiinta de originea latina a locuitorilor din tinuturile nord-dunarene. El ne scrie: ,,In zilele imparatului Traian au venit