Daca as fi un strain si m-as limita la informatiile oferite de mijloacele media romanesti, as decide sa nu folosesc nici macar o cursa aeriana care survoleaza Romania. Nu de alta, dar daca aterizeaza fortat si intru in iadul romanesc? Cunoasterea citorva limbi de mare circulatie mi-a permis sa patrund intr-o lume extrem de variata si interesanta. Framintarile mele referitoare la intrebarea "de ce noi, romanii, sintem asa?" n-au capatat un raspuns foarte clar si nici n-am depistat o solutie "ca sa nu mai fim asa". Totusi, citeva adevaruri mi s-au clarificat in urma unor analize comparative, in urma unor observatii atente a "ceea ce ne deosebeste de altii", in urma unui diagnostic aproximativ privind maladiile care ne macina. N-am nici o indoiala ca foarte multi imi vor reprosa cu "dar eu nu sint asa", si de la bun inceput ii asigur ca au dreptate. Eu le cer acestora, in schimbul dreptatii pe care o solicita, sa accepte banalul adevar: "Cei care nu sint asa sint coplesiti de majoritatea celor care sint asa". Intrebarea fireasca este "asa, adica cum?". Nu am pretentia ca voi raspunde complet la intrebare, o multime de romani au o multime de raspunsuri si nici unul nu poate fi complet. In istoria romanilor razbate un fir rosu: am fost o natiune dominata. Noua ne lipseste mentalitatea "imperiala", de natiune dominanta. Din acest motiv, sintem admiratori a aproape tot ce este de sorginte "imperiala". Am admirat multe la altii, dar n-am adoptat si noi experienta lor. Intelectualii romani au incercat sa inoculeze "mindria" de a apartine neamului nostru si se pot raporta palide succese, obtinute in ultimele doua secole, insuficiente insa pentru a crea un neam viguros. Continuam sa admiram tot ce nu-i romanesc si sa minimizam contributia noastra la zestrea de aur a omenirii. Poate ca cel mai pregnant inconvenient este placerea autoflagelarii in care sa fie adinc implicat tot n