Un poet "copt", in lumina cruda a primaverii, in brate cu doua carti: DINU FLAMAND, cu cele mai noi aparitii editoriale semnate de el. Intors de la Paris, unde traieste de douazeci de ani, a acceptat sa vorbeasca cu noi despre mirajul poeziei si dorul de-acasa, fermecandu-ne cu vocea sa vibranta si atat de familiara romanilor, de cand prezinta revista presei la Radio France International. Seducator ca orice mare poet, are la indemana arme infailibile: inteligenta sclipitoare, cultura si o emotie vie, care ii abureste privirea, mai ales cand vorbele se rotesc fermecate deasupra casei si a gradinii pline de mere rosii, din Susenii Bargaului, satul transilvanean al copilariei sale.
"Sunt obsedat de Transilvania, incepand cu numele ei"
- Sa dezlegam discutia noastra, pornind de la darurile aduse: doua carti nou-noute. Sunteti, mi-ati marturisit, la fiecare noua aparitie, cuprins de aceeasi emotie pe care o provoaca mirosul de cerneala proaspata a cartii abia iesite de sub tipar! Ce va pregatiti sa le oferiti cititorilor dvs.?
- E vorba, intai, de o antologie bilingva romano-italiana, scoasa la Editura italiana "Pallomar", care se numeste "La luce delle pietre" ("Lumina din pietre"), o antologie a ultimilor zece ani din poezia mea, in traducerea unui tanar traducator, interesat de poezia romaneasca, Giovanni Magliocco. Editura, care se afla la Bari, mi-a scos o carte foarte frumoasa, aproape un obiect de arta, cu o grafica superba, care imi ilustreaza poemele. Este o editura discreta, dar de foarte buna calitate, si sunt atat de incantat ca ma aflu in colectia lor, alaturi de poeti antici si contemporani, alaturi de Catullus si, respectiv, Henri Michaud! Sunt primul roman care apare in aceasta colectie si ma bucur pentru ca nu avem intotdeauna posibilitatea sa facem sa circule poezia romaneasca, iar antologiile bilingve sunt cea mai buna