… luati-o ca pe o prostioara. Ca pe un joc putzoist de “ba eu, ba eu!”. Da’ “copy-right”-ul pe titlul asta imi apartine, dupa cum tocmai i-am zis si lui Guta. Noi, astia care traim din scris (si, eventual, predat) nu avem multe satisfactii. Intelegeti-ne si pe noi. Noi traim din orgolii si din ridicat de sprancene. E bine? Nu e! Dar asta e. Suntem precum pietrele de rau – pe cat ne frecam mai tare unul de altul, pe atat mai tare ne apropiem de perfectiunea pe care n-o vom atinge niciodata. Si cu asta am incalecat pe-o sa, si v-am spus metafora asa.
Partea buna a acestei crize infantile de orgoliu e ca mi-a permis recitirea unui text de care nu mi-e nici acum rusine. Luati de vedeti un text de acum mai bine de un an. Am gresit cu ceva? Ca eu, infumurat cum sunt, nu vad:) Exista viata dupa Basescu?
2009-02-03 12:00
de Alin Fumurescu Foto
Alin Fumurescu
–>
Nu ma numar printre cei ce il suspecteaza pe presedinte de tendinte dictatoriale. E limpede, insa, pe de alta parte, ca, in planul monopolizarii discursului public si in cel al dominarii mentalului colectiv, Basescu ocupa deja o pozitie dictatoriala.
In secolul al XVI-lea, Europa facea primii pasi pe taramul modernitatii gratie unei succesiuni de crize – si toate de proportii. Razboaie civile, religioase sau pur si simplu de cucerire zguduiau din temelii increderea oamenilor in ordinea divina a lucrurilor. Viata „asezata“ a Evului Mediu se facea tandari sub privirile nedumerite ale credinciosilor – fie ei printi, prelati sau tarani. Lumea devenise brusc fluida, ideile se schimbau de la o zi la alta, la fel si stapanitorii, credinta era chestionabila, nimic nu mai era sigur. In disperare de cauza, oamenii au fost nevoiti sa-si creeze propriile puncte de reper. Francezii au nascocit absolutismul si, pe fundalul acestuia, ideea suveranitatii statului ca entitate plasata deasupra
