Cu toţii avem în comun nevoia fundamentală de a fi protejaţi, ceea ce ne propulsează către relaţii conjugale. Dar la fel de mare e nevoia de aventură şi de emoţie. Putem oare să menţinem siguranţa fără a ceda monotoniei? O terapeută de cuplu explică de ce se uzează dorinţa în relaţiile de lungă durată.

E greu să stârneşti excitare, anticipare şi dorinţă aprinsă în aceeaşi persoană de la care aştepţi confort şi statornicie. Dacă pentru unii dragostea şi dorinţa sunt inseparabile, pentru mulţi alţii intimitatea afectivă împiedică exprimarea erotică, scrie terapeuta newyorkeză Esther Perel în cartea „Inteligenţa erotică".

Citiţi şi:

Aşa îţi faci partenerul să te aprecieze mai mult!

Cât de sănătos este să ai vise erotice

Romantici sau realişti

În ce priveşte intimitatea şi dorinţa, întotdeauna au existat două tabere: romanticii şi realiştii. Romanticii refuză o viaţă fără pasiune şi jură că nu vor renunţa niciodată la adevărata dragoste. Ei sunt căutătorii permanenţi care vor să găsească persoana cu care dorinţa nu li se va stinge niciodată. De fiecare dată când le scade dorinţa în intensitate, ei conchid că dragostea a dispărut, deplâng pierderea emoţiei şi se tem să se aşeze la casa lor. La extrema opusă se află realiştii. Ei spun că dragostea trainică e mai importantă decât sexul fierbinte şi că pasiunea îi determină pe oameni să facă lucruri stupide. Pentru realişti prevalează maturitatea.

Emoţia iniţială se dezvoltă în altceva - în dragoste profundă, respect reciproc, trecut împărtăşit şi tovărăşie. Deşi cele două tabere se poziţionează la capete opuse, ambele sunt de acord cu premisa că pasiunea se potoleşte în timp. Ionuţ, 35 de ani, un romantic, nu crede că dorinţa poate fi menţinută. „Dacă relaţia începe în tinereţe, intervine dorinţa de a avea noi experienţe", explică el. „Dacă relaţia începe la maturitate, intervine băt