Actorul şi regizorul american Woody Allen obişnuieşte să spună: "Nu am să mănânc niciodată stridii! Vreau ca mâncarea mea să fie moartă - nu bolnavă, nu rănită -, pur şi simplu moartă!", neînţelegând nici în ruptul capului cum poate cineva să mănânce, fie şi din curiozitate, bucăţica aceea de carne care pulsează între cochiliile care seamănă cu o piatră (cu un şist neregulat), darămite "douăsprezece duzini" de stridii, precum Edith Piaf.
Nicolae Ceauşescu, în schimb, a avut alt motiv să refuze bunătate de moluşte: când i s-au oferit la prânz, i s-a vorbit şi despre efectele lor afrodiziace - iar dictatorul român a considerat că nu are nevoie de nici un supliment alimentar în acest sens.
Faima de afrodiziac au căpătat-o stridiile încă din Antichitate. Se mai spune şi că pe vremea aceea valorau greutatea lor în aur şi de aceea nu se găseau decât pe mesele celor mai bogaţi dintre cetăţenii Romei. Astăzi, preţul lor nu mai e chiar atât de sus, se spune că, în funcţie de calitate, de mărime şi de provenienţă, pot costa între 1,5 euro şi 2,5 euro bucata. Important de ştiut este altceva: stridiile trebuie ţinute la temperatură scăzută, fiind foarte perisabile.
Pe de altă parte, e bine să nu vă aventuraţi să alegeţi cele mai mari dintre exemplare, pentru că e ştiut că stridiile mai mici sunt mai moi.
Unii consumă stridiile prăjite, coapte, fierte sau sotate. Ai impresia că reţetele au fost create tocmai pentru a-i atrage să le mănânce şi pe cei care gândesc precum Woody Allen. Totuşi, oricare cunoscător îţi va spune că numai o stridie consumată crudă, pe o jumătate de cochilie, stropită cu suc de lămâie, cu un pahar de şampanie este cu adevărat gustoasă!
Un studiu realizat în urmă cu patru ani arăta că producţia mondială de fructe de mare se află în declin şi că până la jumătatea acestui secol acestea vor deveni din ce în
