În casa familiei Romanescu ceaiul se servea marţea. Înconjurate de aroma băuturii, distinsele doamne ale Craiovei de altădată îşi plimbau degetele peste dantela albă, spumoasă, la care lucrau în timpul discuţiilor despre ridicarea nivelului cultural al urbei ori acţiunile caritabile.

Revenim în casa familiei Romanescu, marţea, la ceaiul de după-amiază, pentru a gusta din mirajul acelor vremuri, purtând sub braţ însemnările adunate în volum de către Elvira Ecaterina Ivănescu. Ne alăturăm distinselor doamne Aretia Aman, Zoe Bengescu, Elvira Vrăbiescu, Margareta D. Constantinescu, Olga Gigurtu, Eliza G. Alexandrescu, Elvira I. Florescu.

Le admirăm de când coboară din trăsuri călcând cu grijă pe scăriţa de lemn. Sunt „îmbrăcate în pelerine de stofă ori de catifea, ţinându-şi o mână în maşon şi cealaltă pe tortiţele trusei de lucru, fără de care nu se cădea să meargă la o întâlnire de după- amiază“.

În salonul doamnei Romanescu

Elvira Vrăbiescu descindea dintr-o caretă căptuşită cu postav albastru care se asorta cu haina vizitiului şi cu micile ornamente ale harnaşamentului cailor.

Bătrâna doamnă Aretia Aman, totdeauna cu cerceii săi cu smaralde mult prea grei, cu pelerina castanie prinsă la gât într-o pafta care aparţinea aceleiaşi garnituri de bijuterii vechi, cobora anevoie din trăsură, sprijinită de acelaşi vizitiu care o însoţea de mai multe decenii şi pe care îl lua cu ea chiar şi la Paris.

Doamna Aman nu venea niciodată în casa Romanescu, la ceaiul de marţea după-amiază, fără a face mai înainte un popas la magazinul de delicatese de lângă hotelul Theodoru pentru a cumpăra pentru copiii Luciei Romanescu figurine de marţipan, care erau aşezate întotdeauna în cutiuţe vesele, îmbrăcate în poleială colorată.

Gazda îşi aştepta mereu cu bucurie prietenele pentru două ore de relaxare, dar şi pentru a mai plănui acţiuni