Văd că modul specific în care Băsescu a ieşit în faţă şi l-a strivit sub călcîi pe Boc, cu un fleoşcăit minor şi definitiv, a stîrnit din nou discuţii despre cine sau ce e preşedintele. Inclusiv pe Voxpublica, unde se dezbate despre viaţa (eventuală) de după Băsescu sau se susţine că opoziţia la măsurile anunţate de el nu poate izvorî (evident) decît din celebra ură iraţională faţă de Băsescu. Cu care orice corijent la logică poate oricînd să îi dea în cap oricui critică ceva legat de Băsescu.

Ei bine, am şi eu o părere despre asta: Băsescu este doar un Victor Ciorbea cu un deficit din convingerile politice şi ideologice ale acestuia şi un exces enorm din acele calităţi (zic misoginii) tipic masculine care în mod evident îi lipseau lui Ciorbea. Un astfel de Ciorbea deficitar dar supraalimentat şi, mai ales, sosit mult prea tîrziu. Am scris aici despre asta mai în detaliu, reiau mai jos în esenţă.

În mod evident, Băsescu nu are convingeri ideologice propriu-zise. Are doar o apartenenţă la categoria sa de tehnocrat-militar-om de aparat de nivel mediu, care îi dă o anumită înclinaţie către naţionalism şi autoritarism moderate. Democraţia sau comunismul nu înseamnă mare lucru pentru el; e un hiper-pragmatic pentru care contează rezultatul final al actului politic. Temperamentul, calităţile şi traseul său personal fac din el un fel de “tehnocrat elitist”.

În acelaşi timp, acelaşi temperament îi dă o evidentă sete de putere. Ajuns în mod natural la PD, adică în celebra “opoziţie democratică” din anii ‘90 (formaţiunea schismatică a lui Petre Roman reprezentînd mai bine tehnocratismul său şi fiind, prin nebulosul ei, mult mai promiţătoare pentru caracterul aventuros al actualului preşedinte decît FSN-ul stagnant al lui Iliescu) şi apoi în a doua coaliţie “democratică” aflată în opoziţie cu PSD-ul, Băsescu a înţeles, datorită talentului său politic r