Se spune despre nebuni că nu sunt în toate minţile şi nu ştiu de ce, pentru că oricare om are o singură minte. Eu nu ştiu cum sunt, dar ştiu că în mintea mea există un circuit lung, din care ies mai multe scurtcircuite. Creierul uman este cea mai evoluată formă a materiei. El primeşte aproximativ 100.000.000 de biţi (unităţi informaţionale) într-o secundă, veniţi de la organele de simţ. Substanţa reticulară, acea reţea nervoasă din interiorul trunchiului cerebral, de 5-6 cm lungime şi circa 1 cm grosime, controlează milioanele de mesaje care sosesc la creier, selectându-le pe cele importante, care vor fi trimise apoi scoarţei cerebrale.

Astfel, ajung pe scoarţă, din această imensă cantitate de informaţii, numai câteva sute. Omenirea a reuşit să studieze şi astfel să cunoască numai structura materială a creierului. Procesele care au loc în timpul funcţionării lui rămân în continuare, în cea mai mare parte, în zona misterelor. Dovada este şi numărul mare al atâtor afecţiuni psihice nerezolvate.

Neuronii (celulele nervoase) nu sunt uniţi între ei, conexiunile realizându-se cu ajutorul substanţelor chimice care acţionează atât asupra prelungirilor acestor celule, numite axoni, cât şi asupra unor ramificaţii numite dendride. În neuron, semnalele sunt electrice, iar în spaţiile dintre neuroni sunt chimice, transmiterea semnalelor în totalitate fiind electrochimică. Ne naştem cu un număr enorm de neuroni (aproximativ 40-50 miliarde la nivelul sistemului nervos central şi circa 14 miliarde la nivelul cortexului cerebral), din care mor zilnic puţin câte puţin. Un creier foarte intens folosit se fortifică.

Dacă facultăţile mintale nu sunt accesate des, creierul se atrofiază. O persoană care trăieşte închisă într-o celulă, fără să primească nici un fel de informaţii, după o perioadă de timp îşi pierde facultăţile psihice, distrugându-şi p