Aţi observat că cei mai mulţi dintre brăileni nu se mândresc cu oraşul lor? Că îi aduc diverse critici, iar cei mici îşi doresc să plece cât mai repede, pentru a nu mai avea vreo legătură cu acesta?
Într-adevăr, Brăila nu e Bucureşti ori Timişoara. Posibilităţile nu sunt aceleaşi, dar... a cui este vina? Întreb aceasta deoarece potenţialul există, mulţi elevi brăileni sunt olimpici, iar industria care ar putea fi dezvoltată în acest oraş ar aduce mulţi bani.
Personal, îmi plac multe lucruri la oraşul meu, restul fiind obişnuinţa de zi cu zi. Cele câteva clădiri cu arhitectura din perioada interbelică dau o notă de extravaganţă oraşului, deosebindu-l de celelalte şi făcând locuitorii acestuia să aibă o privire de ansamblu a ceea ce a fost Brăila odată. Există însă şi multe elemente inovatorii, care te fac să-ţi aminteşti că trăim într-un secol în care luxul are o mare importanţă, iar din punctul meu de vedere, contrastul dintre aceste elemente creează o ambianţă plăcută.
Un alt lucru pe care îl apreciez la oraşul în care m-am născut şi locuit până în prezent este Teatrul "Maria Filotti" şi munca oamenilor de acolo. Felul în care se transpun în pielea diverselor personaje, pentru a capta atenţia publicului şi a-l face să trăiască pentru două ore mesajul transmis prin replicile acesora, este admirabil. De apreciat este şi reacţia din final a publicului, care, prin intermediul aplauzelor, transmite întreaga căldură şi admiraţie actorilor.
Cum am putea uita de faleza Dunării? Unul dintre puţinele locuri în care poţi ieşi pentru a face o plimbare în aer liber la final de săptămână. Malul Dunării şi-a păstrat de mult timp locul ideal pentru întâlnirile cuplurilor atât din rândul tinerilor cât şi a celor adulţi. Nici Grădina Mare nu se lasă mai prejos, faptul că primăvara şi-a făcut de mult simţită prezenţa îi aduce acesteia numeroşi vizitato
