Nea’ Gică a simţit cenzura comunistă, a făcut revoluţie, a parcurs România „per pedes“, a zburat, a tras cu puşca şi s-a luptat cu monştrii bălţilor.
Gică Onofrei a văzut lumina zilei într-o familie de „zburători“. Bunicul său a luptat ca pilot în două războaie, până când a fost doborât pe frontul de est, iar tatăl său a zburat şi el, ca voluntar. „Eram numai urechi când îmi povesteau ai mei cum a luptat bunicul în primul război, pe un avion cu aripi de pânză din care arunca grenade cu mâna“, spune nea’ Gică.
Iniţiat de fiica lui Gheorghiu Dej
Până să apuce să zboare, s-a făcut mai întâi ziarist. Cea care l-a pus să scrie a fost nimeni alta decât actriţa Lica Gheorghiu, fiica preşedintelui comunist Gheorghiu Dej. Ea avea în subordine revista „Luminiţa“ şi, aflată într-o vizită la Casa Pionierilor din Iaşi, căuta redactori. Micuţul Gică (avea 8 ani) a primit atunci misiunea „patriotică“ să facă un reportaj despre elevii care primeau cravata de pionier.
La 14 ani a trebuit să fotografieze Balcaniada de Paraşutism, care avea loc la Iaşi. „Atunci aparatele foto aveau un timp de expunere foarte mare, aşa că erau foarte greu să surprinzi cadre în mişcare. Singura soluţie să pozez un paraşutist era să sar odată cu el. Mi-au pus o paraşută în spate, iar instructajul mi l-a făcut fata pe care trebuia s-o pozez. Am apucat să-i fac două poze înainte să mi se deschidă paraşuta. M-a scuturat de-am zis că mi-au zburat toate oasele“, îşi aminteşte nea’ Gică. Aşa a ajuns să zboare şi, câţiva ani mai târziu, a obţinut brevetul de pilot. O vreme a lucrat drept culegător în tipografie şi, în paralel, împrăştia insecticide cu avionul.
Pilotul-tipograf
„Toxice meserii. La tipografie turnam literele de plumb şi inhalam vaporii, iar când împrăştiam otrăvurile alea din avion, mai «prizam» şi eu“, povesteşte fotograful. Atunci
