Camilla Lackberg, "Printesa gheturilor", traducere de Simona Tentea si Asa Apelkvist, Editura Trei (tel. 021/300.60.90), 452 pag.
Cel mai popular gen de fictiune, romanul politist tine pasul cu mutatiile din societate si cu obiceiurile de lectura, modificate si ele sensibil in timp. Autorii specializati ce inunda in valuri mereu improspatate piata de carte, mondializata si ea, se straduiesc sa fie cat mai originali, atat ca teme, cat si ca structura narativa, pentru a infrunta concurenta televiziunii. Toate canalele TV ne aduc in casa filme si seriale cu crime, confectionate dupa tipare identice, dar apreciate ca spalare de creier si distragere din stresul cotidian. In aceste conditii, scriitorul trebuie sa puna la bataie mai multa ingeniozitate si sarm stilistic, in limitele aceluiasi cod al genului, pentru a ne face sa lasam programele TV si sa-l citim din aceeasi nevoie de evaziune distractiva. Dupa indelungatul imperialism anglo-saxon in domeniu, geografia "polarului" s-a extins pe toate continentele, din America Latina pana in Japonia si din Africa in Rusia. Realitatile unor societati si peisaje diverse servesc drept carburant naratiunii care nu se mai bazeaza doar pe patologia criminala, ci si pe culoare locala (etnologie, istorie, politica etc.), pentru a ne face partasi la experiente de mare intensitate, la situatii in care viata si moartea, binele si raul, visul si realitatea coexista complicat. In secolul XXI, doua tendinte au luat amploare in romanul politist. Una este impunerea pe plan mondial a "polarului nordic", cu multi si buni autori scandinavi, intre care islandezul Indridason, suedezii Mankell, Ostergren, Stieg Larsson - autori de serii romanesti ajunse best-sellers in toata lumea. A doua tendinta e cresterea mare a numarului de urmase ale Agathei Christie, "regine ale crimei" prolifice si cu o mare popularitate. Ele aduc retetei clasic
