În 2002, o familie a construit în spatele blocului prima casă cocoţată deasupra garajului din cartierul E3, Tulcea. Ceilalţi zece vecini care i-au urmat spun că au făcut-o din ambiţie. Sursa: ANDREEA STRACHINĂ
Două rânduri de garaje, lipite unul în spatele altuia, se-nvecinează la nord cu un al treilea rând de cuşti metalice. Construcţiile, numerotate de la 1 la 47, sunt despărţite printr-un gard din beton de cazarma pompierilor tulceni. Nu e forfotă pentru că vecinii sunt singuratici, iar copiii nu mai aleargă prin zonă de teama câinilor. După încă un rând de blocuri, e numai câmp.
De la patru metri distanţă, vecinii din scările de bloc privesc cum aici, din 2002, se înalţă etaje, pictate în toate culorile curcubeului. La ora şase după-amiaza se încinge primul cărbune, iar grătarul, mai în pantă, înalţă fumul.
Pe deasupra hainelor puse la uscat de familia Ivanov, de la casa nr. 1. În cartierul E3 din oraşul Tulcea, în spatele aleii Cristina, proprietarii şi-au luat aviz de construcţie pentru garaj plus mansardă. Dar mansarda a căpătat toate funcţionalităţile unui apartament în toată regula.
Întreţinerea locuinţei a devenit mai mică decât în cazul unui apartament de bloc. Doi dintre locatari şi-au vândut apartamentele de vizavi şi s-au mutat definitiv deasupra garajului. Cei aproximativ 30 de metri pătraţi au fost mană cerească, cumpăraţi de la proprietarul de drept al terenului în urmă cu nouă ani, cu 800 de dolari.
„Acum, cum s-a gospodărit fiecare. Mi-aş ridica şi eu, dar cu ce bani?”, mărturiseşte proprietarul unui simplu garaj, mai din vale.
Şi-a mutat bucătăria în garaj
„Gelu, ce faci dragă? Bă, eşti la vilă? Am aici o dom’şoară! Când te întorci? Gelule, ai ratat o ocazie unică-n viaţă că fata-i de la ziar.”
Discuţia se poartă în biroul lui Filip Stelian, detectiv particular.
