Trei-patru ore pe zi. Atât le poţi vedea la faţă. Nu că ţi s-ar face dor de ele, dar ai nevoie de secretarele din facultate pentru orice: viză pe carnet, diplomă, note, burse etc. În multe dintre secretariate, te simţi strâns cu uşa. În altele, mai puţine, ai parte de un tratament cum se cuvine. Să însemne asta că vremea secretarei „je m'en fiche” se pregăteşte să apună?

„Bună ziua, am venit să mă interesez de un master, că pe site nu e nimic”, îi spun unei doamne secretare de la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Ea vrea să mă ajute, dar nu poate să facă prea multe, deoarece programa completă pentru examenul din iulie nu a fost încă elaborată. Caută un pliant de anul trecut, îmi explică amabil ce şi cum, mă informează cum a fost în 2009 şi îmi oferă un număr de telefon al facultăţii, să mă interesez de programă fără să fiu nevoit să bat coridoarele pe la Universitate.

Secretarele au program cu studenţii de luni până joi, de la 11:00 la 14:00. Dar studenţii nu se plâng. „Se poartă bine cu noi, nu am avut probleme”, spune Claudia Soare, o boboacă de la specializarea Italiană-Engleză. Colega ei din anul II, de la Română-Franceză, Camelia, are aceeaşi părere, dar subliniază că dacă vii în afara programului nu aici nicio şansă să fii primit, oricât de gravă ar fi problema.

O zi bună, una rea

La Facultatea de Limbi Străine lucrurile nu stau la fel de bine. Deşi secretarele au devenit mai amabile şi le vorbesc frumos studenţilor, mai au şi zile proaste, după cum spune Carmen. „Eu de câte ori am avut de-a face cu ele am încercat să am cereri cât mai clare. De multe ori depinde de atitudinea ta. Dacă eşti mai timid s-ar putea să nu primeşti răspunsuri la întrebările tale”.

Tânăra s-a lovit şi de atitudinea ostilă. Din vina lor nu a primit bursa de studiu la timp, pentru că îi greşiseră o cifră din codul numeric personal. Şi fiindcă e