Veteranii de război Constantin Manda, bătrân lup de Dunăre, şi Constantin Manoliu, luptător la Stalingrad, şi alţii ca ei rememorează Ziua Victoriei, ziua în care armele au tăcut definitiv. Veteranii retrăiesc ziua de 9 mai 1945, ca şi cum ar fi fost ieri. Erau tineri ostaşi pe atunci şi chiar dacă au trecut 65 de ani, păstrează şi acum amintiri de pe fronturile din Cehoslovacia, Ungaria sau Austria.

Sunt din ce în ce mai betegi şi mai puţini. Sunt veteranii de război care acum exact 65 de ani, împăştiaţi prin lume, au trăit "ziua în care armele au tăcut".

Constantin Manoliu, de 93 de ani, a plecat în război în 1942.

A scăpat de la Stalingrad, urcând într-unul dintre ultimele avioanele de transport care au decolat de pe Aerodromul Gumrak.

Vindecat de degerăturile suferite la Stalingrad, a plecat din nou pe front în toamna lui 1944.

„Ziua de 9 mai m-a găsit cu camarazii din Regimentul 63 Vânătoare de Care, la doi paşi de Bratislava. Doar ce terminasem refacerea şi urma să plecăm pe front în munţii Tatra. Nu ne-a venit să credem că s-a semnat pacea", spune Manoliu..

Bucuria păcii, umbrită de ocupaţie

Constanţa Albu are 91 de an, a trăit euforia zilei de 9 mai la Brăila.

„Toată lumea se bucura pe străzi, femeile aşteptau ca bărbaţii să le vină acasă. Soţul meu era mecanic de locomotivă de transport militar. Mergea zile întregi să ducă muniţii şi armament. M-am bucurat ştiind că o să vină acasă. Mai multe persoane ne-am dus în centru în Piaţa Traian să vedem ce se întâmplă acolo pentu că acolo era centru oraşului. Ruşii dansau pe ruptele, cântau la armonici şi balalaici, dar aveau grijă din când în când să ne facă gestul ruperii gâtului. Am ştiut atunci că de fapt victoria nu va fi împărţită de ei cu nimeni", ne-a spus bătrâna.

Onor la a 65-a aniversare a Victoriei

Mili