Într-o frumoasă după-amiază de mai, în timpul călătoriei la Shanghai, am fost invitaţi să vizităm "Oraşul Ceaiului Tianshan" din metropolă, un loc tihnit, departe de "peisajele" de blocuri-turn din cartierul în care suntem cazaţi. Grupul de jurnalişti români, toţi aflaţi pentru prima dată în China, a fost uşor de impresionat.
Numele Tianshan, un complex comercial în care se vând frunze şi flori pentru ceai, ustensile necesare pentru prepararea băuturii, precum şi gustări specifice servite numai după consumarea băuturii, se traduce prin "Munţii din ceruri" sau "Munţii spiritului" (Tianshan fiind un lanţ stâncos din vestul Chinei, care se întinde până în Kazastan, Uzbekistan, India şi Pakistan).
Micuţele magazine din interiorul "Oraşului Ceaiului" sunt atât de colorate şi de parfumate, încât poţi face faţă cu greu ispitelor de tot felul. Am ales, ca primă variantă, magazinul "Anotimpul frunzelor de ceai". Nici nu intrăm bine, că trei fete tinere, mignone şi subţiri se apucă să pregătească un ceai cum nu am mai băut şi nu am mai văzut niciodată: din flori. Dintr-o cutie din sticlă, una dintre gazde scoate un fel de "nucă" de culoare închisă.
Chinezoaica vorbeşte binişor engleză. Ne-a spus că în acest "ghem" uscat se află un amestec de flori, al cărui gust este inconfundabil. Am zâmbit cu toţii. Părea greu de crezut. Gazda s-a apucat însă de treabă fără să ia în serios mirarea noastră. A fiert puţină apă într-un ceainic electric şi a aşezat "nuca" într-un pahar din sticlă cu picior. Înainte de infuzie ne-a spus că apa fierbinte trebuie adăugată încet pentru a lăsa timp florilor să se desfacă şi aromei să ne inunde organismul.
Nu am crezut până nu am văzut şi nu am simţit cum bobocii uscaţi se desfac şi un parfum puternic iese la suprafaţă. O altă chinezoaică a pregătit, în tot acest timp, cănuţele tradiţionale pentru s
