În 1950, o expediţie franceză a escaladat Annapurna, fiind prima reuşită pe un vârf de peste 8.000 de metri. Ascensiunea a fost dură, alpiniştilor degerându-le degetele şi urechile. G În 1950, o expediţie franceză a escaladat Annapurna, fiind prima reuşită pe un vârf de peste 8.000 de metri. Ascensiunea a fost dură, alpiniştilor degerându-le degetele şi urechile
Situat în Nepal, în masivul Himalaya, vârful Annapurna este cunoscut drept cel mai periculos de escaladat, deşi este abia al zecelea ca înălţime (8.091) dintre „optmiari" (peste 8.000 de metri înălţime). De altfel, statisticile arată că pe culmile sale se înregistrează un deces la două expediţii reuşite, în timp ce pe K2 (8.611 m) raportul este de „unul la patru", iar pe Everest (8.848 m) de „unul la nouă".
Prima ascensiune reuşită pe un „optmiar"
De numele Annapurnei se leagă prima ascensiune reuşită pe un vârf de peste 8.000 de metri. În 3 iunie 1950, alpiniştii francezi Maurice Herzog şi Louis Lachenal au dat atacul victorios asupra muntelui, într-o primă incursiune a unor europeni în zona centrală a Nepalului.
Reuşita a fost extrem de dificilă, la acea vreme hărţile făcute acelei regiuni fiind sumare - din acest motiv, temerarii au petrecut câteva săptămâni pentru recunoaştere, pentru a găsi cele mai bune şi sigure trasee, dar şi pentru a... identifica vârfurile. Cum până atunci omul nu ajunsese pe un „optmiar", alpiniştii francezi, în număr de nouă, au avut de ales între a urca pe Dhaulagiri sau pe Annapurna. S-au decis pentru ultimul, considerându-l mai uşor de urcat. Ceea ce nu era deloc adevărat.
Spre deosebire de „himalaiştii" (n.a. alpinişti specializaţi în Himalaya) de astăzi, care beneficiază de echipament modern, posibilităţi de comunicaţie şi de orientare sofisticată, cei care au urcat în 1950 se confruntau cu mari probleme, îndeosebi cu lipsa oxigenului. La co
