Vă împărtăşesc bucuria mea de a-l cunoaşte pe unul dintre parfumierii mei preferaţi. De când am descoperit creaţiile celor care fac parfumuri în colecţii mici, aşa-numita "nişă", nu mai pot să port altceva. E ca o vrajă, un mister pe care, odată pătruns, nu te mai poţi opri să nu-l descoperi până la capăt.

Pentru mine e dependenţă. Olivier Durbano este aparte. Pentru el, parfumurile sunt poeme. M-am extaziat, am vrut să-l cunosc şi îi mulţumesc că a acceptat să-mi răspundă la câteva întrebări. "Poemele" lui pot fi găsite în Paris şi în micul boutique din Bucureşti, din Str. Doamnei 5.

"Cum s-a întâmplat ca tu, arhitect fiind, să-ţi doreşti să proiectezi parfumuri?", l-am întrebat. "La vârsta de 5 ani, îmi doream ca părinţii mei să îmi cumpere o piatră veche gri, am plâns efectiv după acea piatră până mi-au luat-o. A fost un semn de început clar pentru mine. Port tot timpul cu mine acea piatră. Din copilărie mi-au plăcut, m-au fascinat pietrele, arhitectura, design-ul de orice fel, parfumurile, moda, desenul, pictura.

Am avut un vis pe care mi l-am putut împlini. M-am dus să studiez arhitectura şi chiar de la început mi-am propus să învăt să creez! Am avut posibilitatea de a alege să creez ceea ce mi-a plăcut cel mai mult. A fost absolut necesar pentru mine să învăţ etapele procesului de creaţie şi să învăţ lucruri interesante pe lângă asta, lucruri care ţin de cultură, artă şi filozofie. La început am făcut decoraţiuni interioare, iar acum fac ceea ce iubesc cel mai mult: parfumuri!"

FASCINAŢIA

Care este povestea parfumurilor lui? "În timpul studiilor de arhitectură, am cumpărat diferite pietre care m-au atras, nu ştiam exact ce o să fac cu ele, dar era legătura mea din copilărie, reîntoarcerea la fascinaţia pietrei gri. Câteva luni mai târziu, mi-a venit ideea să fac un colier şi am avut o revelaţie incredibil