Acum, când toată Europa priveşte cu groază la evoluţia situaţiei din Grecia, autorităţile noastre continuă să se joace de-a programele anticriză. Căutarea frenetică a soluţiilor pare că s-a blocat doar la opţiunea creditării, indiferent că este vorba despre guverne, bănci sau companii.

Înainte de venirea Fondului Monetar Internaţional (FMI) la Bucureşti, guvernanţii au avut grijă ca primele pagini ale ziarelor să fie ocupate de revizuirea Constituţiei pornind, probabil, de la ideea că poporul are capacitatea de concentrare specifică unui copil de şapte ani. Au greşit. FMI-ul i-a prins cu temele nefăcute, iar acum se dovedeşte că nimic nu concentrează mai bine atenţia populaţiei decât acutizarea greutăţilor economice.

Scăderea anunţată a pensiilor, a salariilor bugetarilor şi a ajutoarelor sociale, oricât de dură ar părea acum, nu va fi suficientă pentru restabilirea echilibrului fiscal. Numărul angajaţilor din administraţia publică este, într-adevăr, foarte mare, dar punctul ideal de pornire ar fi fost reducerea "investiţiilor" statului. Coroborată cu asanarea completă a sistemului de taxe şi impozite şi reducerea acestora, economia noastră ar avea o şansă de redresare economică pe nişte baze extrem de solide.

Soluţiile nu pot veni decât din sectorul privat, care trebuie lăsat să se dezvolte fără subvenţii sau presiuni politice. Doar acolo, în linia întâi, se poate recapitaliza economia, pentru a creşte productivitatea şi salariile.

Autorităţile au ales însă calea FMI, care nu este şi calea de salvare a economiei, ci doar a oligarhiei politico-economice care ne parazitează ţara de douăzeci de ani.

Acest parazit inept, incompetent şi analfabet din punct de vedere economic pare că şi-a pierdut până şi instictul de conservare, find acum gata să-şi omoare gazda.

Poporului român nu-i mai rămâne decât să-şi găsească singur calea ieşiri