Dacă faci abstracţie de numele autorului de pe copertă, poţi jura că romanul "Voodoo" aparţine unui scriitor american. Şi nu oricărui creator de peste Ocean, ci unuia din stirpea lui Raymond Chandler, Dashiell Hammett sau, mai aproape de timpul nostru, Robert B. Parker, Lawrence Block. Eugen Ovidiu Chirovici şi-a însuşit la perfecţie reţeta de succes a autorilor pe care i-am amintit. Are un umor de calitate, fără să cadă în derizoriul parodiei. Posedă o ironie fină. Frazele lui sunt, îndeobşte, formate din puţine cuvinte. Ambianţele în care se află personajele sunt creionate cu aceeaşi precauţie de a nu folosi întreg vocabularul.
Eroii săi ne apar în faţa ochilor ca în schiţele unor pictori care nu au la dispoziţie prea mult cărbune şi, de aceea, doar sugerează. Din această pricină, cititorul este invitat să participe activ la lectură, folosindu-şi imaginaţia. "Voodoo" impresionează, în primul rând, printr-o scriitură frumoasă şi elegantă, întâlnită doar la cei care stăpânesc bine meşteşugul de a aşterne vorbele pe hârtie.
De aceea, după o vreme, poţi reciti cu plăcere această carte, chiar dacă nu ai uitat faptele pe care le relatează. În literatura română de suspans, pe cei atât de atenţi în dozarea ingredientelor necesare pentru o realizare artistică de ţinută îi poţi număra pe degetele unei singure mâini.
Eroul - Drew Sanders - este un detectiv particular păgubos, capabil să încaseze lovituri cu stoicism, dar să şi riposteze cu violenţă, un Cavaler al Binelui, dezinteresat de orice recompensă. Îşi poartă tinereţea ca pe o platoşă, capabilă să-l protejeze de orice vicisitudini. Umbrelele lui Philip Marlowe, Sam Spade, Matt Scudder plutesc în preajma sa ca nişte companioni de nădejde.
Acţiunea debutează pe Aeroportul JFK din New York City, unde, în urma unei situaţii scăpate de sub control, o haitiană este ucisă
