Holocaustul, cea mai mare rană a istoriei recente a omenirii, a debutat, pe palierul propagandei media, prin declararea evreului drept dăunătorul gras care se hrăneşte hulpav prin împilarea germanului care munceşte. Am văzut recent astfel de mostre de creativitate facsistă la Muzeul Holocaustuluişi m-am îngrozit.
În România anului 2010, duşmanul poporului a fost decretat, generic, prin vocea întâiului bugetar al ţării, bugetarul. Indiferent dacă e funcţionar, medic sau profesor, el, bugetarul, este grasul, pe care-l ţine în spate slabul împilat, adică orice angajat în domeniul privat. Şi, pe cale de consecinţă, trebuie suprimat. Numai că execuţia este de tip economic, de tip "scapă cine poate".
În oribilele lagăre ale regimului hitlerist, instaurat în Germania tot pe fondul unei crize devastatoare prin votul unui popor disperat şi înfometat, primii exterminaţi erau handicapaţii, bătrânii, femeile şi copiii.
Peste 65 de ani (o nimica toată la scara istoriei), că tot a sărbătorit duminică omenirea civilizată Ziua Victoriei, arc peste timp, puterea de dreapta a României taie fără milă, într-un concubinaj greţos cu FMI, extinzându-se astfel cercul graşilor, din veniturile bătrânilor, copiilor şi handicapaţilor.
Faceţi-mă nebun sau bolnav de comparatită, dar continui să susţin că, în interiorul Uniunii Europene şi (mai ales) pe baza complicităţii ei şi a Statelor Unite ale Americii, se trudeşte asiduu la construcţia unui nou tip de fascism, adecvat zilelor demente pe care le trăim.
Holocaustul, cea mai mare rană a istoriei recente a omenirii, a debutat, pe palierul propagandei media, prin declararea evreului drept dăunătorul gras care se hrăneşte hulpav prin împilarea germanului care munceşte. Am văzut recent astfel de mostre de creativitate facsistă la Muzeul Holocaustuluişi m-am îngrozit.
În România a
