Remarcat de antrenorul Trofin, Valentin Samungi a ajuns la naţionala de handbal juniori, deşi nu era legitimat la niciun club. Apoi, a devenit campion mondial, iar astăzi conduce CSM Bucureşti. În 2007, Samungi a devenit şef la CSM Bucureşti, clubul Capitalei având acum şapte secţii şi echipe de handbal, baschet, rugby şi volei.
Valentin Samungi a avut şansa să joace handbal într-o perioadă în care România domina cu autoritate acest sport pe plan mondial. „Nu a fost doar o generaţie de jucători de valoare, ci câteva generaţii. Eram mulţi sportivi dornici să facem mare performanţă, dar şi antrenori pricepuţi, de calitate, precum Vlase, Kunst-Ghermănescu, Trofin, Nicu Nedef. Regretul nostru este că pe atunci nu exista Campionatul European şi că Mondialele se ţineau o dată la trei sau patru ani. Altfel am fi avut mai multe titluri în palmares", a explicat cel care a cucerit titlul mondial în sportul cu mingea mică.
Debutul la echipa naţională a reprezentat un moment special pentru actualul şef al CSM Bucureşti. „Am debutat în 1961, contra Danemarcei, în primul meci de după Campionatul Mondial pe care îl câştigase România. Aveam 19 ani. Pentru aceasta însă munceam foarte mult. Eu am făcut atletism. Cred că m-am născut alergând. Părinţii s-au despărţit şi fratele meu cel mare, care a murit, ne-a luat pe mine şi pe Adrian la atletism. Apoi, un coleg mi-a zis să vin la handbal şi am fost pus în poartă. Atunci se juca în unsprezece, pe teren de fotbal. Mi-au aruncat la poartă o jumătate de oră şi n-au putut să-mi dea gol. Eugen Trofin m-a chemat, mi-a dat echipament şi o foaie de drum şi mi-a zis să vin în cantonament la echipa naţională de juniori. Eu nu ştiam bine nici regulamentul. Nu eram nici legitimat la vreun club", îşi aminteşte Samungi, care, ulterior, a trecut la handbalul în şapte, unde însă nu a mai fost portar.
Televizor şi frigider pentru titlu
