Da, până la urmă, Traian Băsescu a rostit cuvântul magic și a făcut apel la ”solidaritate”. ” Cred că este nevoie de solidaritate. Eu sunt dispus să-mi virez salariul într-un cont de solidaritate”, a spus președintele României astăzi, după întâlnirea cu sindicatele. Mă mir că nu a stors și o lacrimă în timp ce vorbea. Pentru că:
1. Înainte de a vorbi de solidaritate, Băsescu ar fi trebuit să-și ceară iertare. Pentru minciunile lui, ale partidului care l-a propulsat președinte și în numele întregii clase politice românești. Pentru toate minciunile din ultimii ani. Pentru toate mitele electorale cu care a luat fața votanților în aceeași măsură cu adversarii săi. Dar Băsescu nu și-a cerut iertare.
2. Înainte de a vorbi de solidaritate ar fi trebuit să demită Guvernul. Pentru că nu poți face apel la solidaritate atunci când Guvernul este sprijinit de o majoritate parlamentară extrem de fragilă, bazată pe parlamentarii momiți și furați de la alte partide. Solidaritate fără un Guvern de uniune națională este un nonsens. Dar Băsescu nu i-a cerut demisia Cabinetului Boc.
3. Înainte de a vorbi de solidaritate ar fi fost necesar să fi încetat manipularea. Cele 10 miliarde de euro, datorii care trebuie rambursate în acest an de către România nu se provin din faptul, așa cum dă de înțeles Traian Băsescu, că am consumat mai mult decât am produs. Ci pentru că s-a furat ca-n codru. Nu consumul e de vină, ci hoția. Când numești doi șefi de agenții cu salarii fabuloase pe același post nu termenul de consum excesiv e cel corect, ci cel de furt. Ba chiar, se poate spune, cel de tâlhărie. Dar Băsescu manipulează în continuare. Ca și cum de vină ar trebui să se simtă cel care și-a luat credit la bancă pentru a plăti un apartament de 4-5 ori mai scump decât valoarea lui și nu cei care au încasat prețul supraevaluat ori cei care au permis ca acest lucru să se întâmple.