Ce ingrijorari starnisera miile alea de bilete cerute. Zecile de mii de fapt! Acum o sa functioneze selectia naturala si Polivalenta o sa fie incapatoare la fix . Majoritatea-nu uitati!-despre romani vorbim!-au aflat din scoala generala ca Miorita e opera capitala si definitorie, care ne descrie ca popor. Resemnare si ceva autoironie. La care, acum, la infrangere, pentru ca nu e vorba strict despre noi insine , se va adauga si mult dispret! “Nu sunt in stare de nimic, fetele astea! Cum sa iei, domne, Liga Campionilor cu impiedicatele astea?” Ce conteaza ca Viborg e un fel de Barcelona a handbalului feminin , desi uite ca si Barcelona mai ia bataie, din cand in cand. Sau ca au déjà cinci finale jucate si doua adjudcate, in timp ce Oltchim s-a catarat abia acum prima oara la varf. Realitatea a fost gravata electronic pe o tabela ticaloasa dintr-o Danemarca tare putreda pentru noi :28-21 pentru gazde. Vorba lui Radu Cosasu, parca, dintr-o alta situatie asemnataoare in care mingea era ceva mai mare si se atingea doar cu piciorul: “ Da’ ne marca astia dom’le!” Ce s-a intamplat putem deslusi doar la suprafata. Circulatia balonului a fost net superioara advesarelor Valcei. Bojana Popovic –cel mai bun inter mondial, Grite Jurak si Skov, adica linia de noua metri a danezelor ne –a facut arsice. Pe extreme nici nu au mai fortat! Asta desi, nedreptatind-o un pic pe Paula Ungureanu- cea mai buna romanca de pe teren a fost Cristina Varzaru, adica aripa celor de la Viborg! Unul dintre secretele lor a fost folosirea timpilor nostri morti, cand jucatoarele de atac se schimba cu cele de aparare. Pana sa intre in teren Luca si Bese sau Manea, Bojana sau Jurak erau deja la sut! Si –paradoxal!- norocul nostru a fost Paula Ungureanu. Singurul punct unde am fost egalele danezelor a fost poarta, dar asta nu a fost suficient. Am inscris foarte putin pentru un asemnea nivel. Atacul nu n