Viaţa e cea mai bună şcoală pentru o tânără mamă. Laura învaţă zilnic, trăind alături de copilul ei. O mamă conştientă e mai mult decât una care îi dă copilului ei să mănânce şi îi schimbă scutecele. O astfel de mamă ar vrea Sasha să fiu.
Între Sasha, care a avut o zi de plâns după întâlnirea de ieri cu oraşul Ilhéus, internetul care nu merge, somnul care mă doboară şi cursul de educaţie liberă de la 7 jumate seara, cu Margarita şi mamele piracangheze, între toate astea, aşadar, deschid o pagină albă şi mă zgâiesc la ea minute în şir.
Trebuie să scriu, trebuie să predau un nou articol şi să mor eu dacă ştiu despre ce să scriu azi! Că în Piracanga nu s-au întamplat lucruri noi în ultima săptămână - tot ploaie, soare, mers la râu, dansat, cântat, mâncat bunătăţi la brunch-ul de duminică, crescut copilul, alăptat, mers în vizită la vecini... Clasicele, ce mai!
Despre ce să scriu? Şi, în exerciţiul de totală sinceritate cu mine şi cu lumea, pe care îl fac de-o vreme încoace, descopăr că ceea ce-mi preocupă existenţa de câteva zile este tema „eu ca mamă".
Sfatul îngerului păzitor
Îmi tot revin în cap două momente din existenţa mea de gravidă. Unul, de când eram în România, cu câteva săptămâni înainte să apucăm cărarea spre Brazilia. Stăteam de vorbă cu îngerul meu Daniel. Paranteză: Daniel nu e o persoană pe care eu o numesc aşa, ca într-un alint, îngerul meu. Daniel este chiar îngerul meu păzitor, din dimensiunile acelea care nu se văd cu ochiul liber.
Aşadar, stăteam de vorbă cu Daniel şi, preocupată fiind, ca de obicei, de rolul şi de misiunea mea în viaţa asta, îl întreb chiar aşa: care e misiunea mea? Ce am eu de făcut în viaţa asta? Iar răspunsul care a venit a fost „fii mamă pentru acest copil". Hm... Îmi amintesc că mi-am pus o mână pe burtica încă mică şi mi-am spus, uşor dezamăgită: „Pai... atât?" Că
