Aşa se numeşte primul capitolul din ultima carte, First As Tragedy, Then As Farce (După tragedie, farsa!), a celui ce a fost supranumit "cel mai periculos filosof al Vestului", Slavoj Žižek,. Formula din titlul acestui articol se potriveşte însă foarte bine şi situaţiei actuale din România. Parafrazând sloganul lui Clinton folosit împotriva lui Bush tatăl în campania electorală din 1992, "It"s the Economy, Stupid!" - ceea ce s-ar putea tălmăci aproximativ aşa, "Asta-i economia, ameţitule!" - sentinţa lui Žižek trimite la modul în care ideologia neoliberală explică lumea. Şi, cu cât cineva se consideră "dincolo de ideologie" cu atât este mai uşor dominat de aceasta. Žižek explică această ideologie ca opus al ideologiei, ca non-ideologie absolută, ca însăşi natura umană. Cam aşa cum se întâmplă acum la noi când curba de sacrificiu impusă majorităţii românilor folosind ca argument acordul cu FMI este prezentată ca singura alternativă de bun simţ. Dar această decizie nu e nici de bun simţ, nu ţine nici de economie, nici de buna guvernare, ca să nu mai vorbim de democraţie ca bunăstare pentru toţi. Este o decizie ideologică pe care nu FMI a impus-o, ci pe care preşedintele şi guvernatorul BNR au luat-o pe bază ideologică. Şi nu doar vorba doar de ideologia Puterii cu care jonglează preşedintele ţării de la începutul primului său mandat, ci de una care priveşte reorganizarea societăţii. Şocul produs de această decizie, ca şi de proiectele legislative "reformatoare" pare parte a unui scenariu ce vizează distrugerea din rădăcini a "vechiului regim" şi construirea unuia nou, fondat pe baze "sănătoase".

Dar ce este această ideologie? Pentru Žižek, spre exemplu, ideologia nu înseamnă doar setul de convingeri împărtăşite de cei mai mulţi membri ai comunităţii, ci mecanismul prin care se fabrică "bunul simţ" (the common sense) pentru a justifica interesele şi puterea celor