Oricine, fie om de afaceri ori companie, îşi poate înfiinţa o firmă într-un paradis fiscal. Nu costă prea mult, nu e nevoie de multe acte. Cu o sumă cuprinsă între 1.000 şi 10.000 de euro, poţi avea în maximum o lună propria „firmă-fantomă“ prin care se vor derula operaţiunile curente fără a plăti taxe către statul român. Or, acestea pot ajunge şi la 60% din venituri, precum bine ştim cu toţii. Într-un offshore se plăteşte un singur fel de taxă, impozitul pe profit, care variază între 0 şi 10%.
Avantajele aduse de un offshore merg de la neplata taxei auto sau „lipsa“ bunurilor supuse partajului în caz de divorţ până la evitarea legală a impozitelor sau securizarea activelor în cazul unor eventuale sechestre. De exemplu, potrivit specialiştilor, în cazul în care o maşină este înmatriculată cu offshore-ul proprietar, care să presupunem că este în... Vanuatu (stat insular situat în Oceania), ea poate circula şase luni în România fără plata taxei de primă înmatriculare. În cazul în care aceeaşi maşină este prinsă de radar, amenda va pleca spre o adresă din Vanuatu, unde este puţin probabil să ajungă sau să fie executată. În prezent, se consideră că există în lume 73 de paradisuri fiscale, însă date precise despre sumele de bani care ajung aici nu există. Aceste adevărate „raiuri ale finanţelor“ au legi stricte referitoare la spălarea „banilor negri“ pentru a se asigura că instituţiile financiare care-şi au sediul acolo nu sunt folosite în scopuri ilicite.
Dezvăluirea tranzacţiilor financiare este interzisă
Cât timp afacerile sunt legale, secretele financiare sunt apărate cu sfinţenie. În paradisurile fiscale este interzisă dezvăluirea oricărui aspect al tranzacţiilor financiare, inclusiv a informaţiilor cu privire la conturile bancare private, fără un ordin judecătoresc. De regulă, o condiţie pentru acordarea scutirii de impozite este şi acee
